ziua unei naţiuni flatulant de înfometată

A trecut ceva vreme de la ziua României. Aia naţională. Da, ţara asta, cu codri verzi de brad, târfe, aurolaci, Costineşti şi politicieni chei (de păr, de idei, asta contează mai puţin), are şi zi naţională.
M-am uitat mai mult de curiozitate. Mi-e clar de mult timp că nu vom ieşi niciodată din reţeta pe care o cunoaştem. Mâncare şi băutură în stradă, discursuri idioate, steaguri atârnând, dacă se poate şi pe ghenele de gunoi, asta pentru a demonstra că ne-am vândut ţara, dar păstrăm zoaiele în ea.

Normal, au defilat soldaţii. Mi se pare o tâmpenie să vezi oameni cu arma în mână, privind scrutători către cincinale de împliniri europene măreţe, în poate singura zi în care ar trebui să te gândeşti la pace. Fie că e vorba de cea cu tine sau de alta. Aşa, mai-marii manifestaţiilor din miez de Bucureşti au scos răcanii din cazarme, văduvindu-i de ceea ce îi doare cel mai tare. Nu, nu de masa de dimineaţă, ci de laba aferentă. Atâtea feţe nesatisfăcute nu am văzut în viaţa mea.

Apoi s-a declanşat bătaia pe ciolan. Tradiţional, de altfel, fasolea, berea, cârnaţii şi alte ingrediente culinare de care europenii sunt deja scârbiţi, au adus puhoi de lume. Că erau lipiţi pământului, că erau ţiganii lui Gigi, care au reuşit să iasă din Ferentari după ce le-a plătit ciobanul lumina ca să vadă drumul, sau persoane aranjate şi dichisite ca la ultimul lor drum, toţi au dat năvală. S-au îmbrâncit, şi-au adresat tradiţionalele urări de mamă, s-au călcat pe bătăturile pe care nu au ştiut vreodată să le taie, numai pentru o porţie de fasole. Ne place mereu să ni se dea ceva. Mititei, bere, urină yoghină de la Bivolaru, îngurgităm orice, dacă este pe gratis. Stăm cu mâna întinsă şi când ni se dă peste ea, aşa cum stau puradeii ăia ce cerşesc în metrou, trăgând de haine şi milogindu-se de tine să le dai din pateurile pe care le-ai cumpărat.

Aşa şi acum. Amatorii de fasole au mâncat fericiţi că nimeni nu le mai cere bani să trăiască până mâine. Apoi au plecat, băşindu-se sonor în timp ce alţi amatori, de data asta de icre moi şi somon fume, terminaseră de mâncat şi adresau mesaje tembele către ţară şi locuitorii ei, câţi au mai rămas.

A fost din nou ziua naţională a unei naţiuni de cerşetori şi retardaţi, înfometaţi de gratuitatea milei. Flatulant de înfometaţi.
Să ne fie de bine, popor.

Merg mai departe, dar am trista senzaţie că anul viitor va fi la fel, doar că de data asta vom arbora şi steagul european pe tomberoanele patriei şi vom dezvolta tupeul de a le cere organizatorilor să aducă ei hârtia igienică.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: