Zeitgeist: moving forward (2011)

Am văzut aseară a treia parte a filmului, profitând şi de faptul că M. a avut şi ea chef de minuni împachetate.

Am fost de acord cu multe lucruri de acolo. Cu unele nu am rezonat atât de bine, dar asta este istoria şi asta este destinaţia rasei umane, să fie deosebită între exemplarele ei, pentru a asigura avansul. Totul a fost foarte bine şi foarte frumos dezvoltat şi, clar, cu rezonanţe în ceea ce trăim acum, specificând doar că dacă i se pare cuiva că am atins apogeul, se înşeală. De-abia am început.

Dar să luăm în considerare soluţia propusă. Acea egalizare de care se vorbeşte. Soluţia care, normal, este pe placul tuturor ecologilor, parcă-i şi văd cum stau ei cu punga de gunoi în mână, plină de conservele din râu, dansând Kumbayah în jurul focului şi violând veveriţa de preerie cu coaie pitici şi curul tricolor, specie rară, la fel de rară ca ecologiştii cu creier.

Aşa. Soluţia.

Marxistă. Este drept, din punctul meu de vedere, suferind de acel marxism primordial, generat de Marx în clipele când dorea să se simtă sărac, sufocat de bogăţia în care trăia. Da, când eşti bogat, te apuci de tâmpenii. Marxism care face referire la chibuţuri (cum au ştiu ei, evreii ăştia, să fie de toate…). Care propune chibuţuri la nivel global. Pe scurt, treaba stă aşa: eu, oraşul X, având resursa A, am să ofer oraşelor B şi C “n” unităţi din resursa respectivă, “n” însemnând cantitatea de care au nevoie. Ele, oraşele B şi C, produc resursele D şi E, de care am eu nevoie, aşa că în schimbul resursei mele A am să cer nişte D şi E, ca să aibă şi sufletul meu. Fiecare munceşte pentru celălalt şi pentru CÂT are nevoie, sistemul monetar dispare, exploatarea dementă a resurselor se termină, dispare şi criminalitatea, devenim empatici, totul e frumos, de data asta dansăm noi Kumbayah, numai că noi ne futem femeile, dat fiind că nu suntem ecologişti.

Nu chiar.

Instaurarea unei astfel de lumi este imposibilă, mai ales la nivel global. Orice sistem de control am inventa, de oricât de multe calculatoare am abuza, oricât de doritori am fi să ne întoarcem la epoca de piatră (glumesc, e ceva mai mult decât atât…) nu se poate. Desigur, tuturor ne-ar plăcea să vânăm trei urşi, de pe care să ne oprim blana, fiind o zonă mai friguroasă la noi, şi să oferim grăsimea şi carnea unora care ne dau ouă şi zahăr, şi tot aşa, la nesfârşit. Desigur, există tehnologii care să ne ajute să fim altfel. Ele sunt detaliate în cadrul documentarului şi sunt sigur că, imediat după apariţia acestuia, au mai fost inventate câteva. Dar, din nefericire, idealitatea asta marxistă tot nu poate fi instaurată, la nivel global. De ce?

Simplu. Vorbim de o lume care se bazează pe utilizarea raţională a resurselor. Moneda dispare, de acord, e o hârtie uneori fără acoperire. Doar că asta nu schimbă nimic. Aflaţi în faţa asigurării inerentelor nevoi primordiale, trecerea la o astfel de societate nu va însemna decât schimbarea actualei valute forte pe care o folosim. E simplu. Undeva, CINEVA va produce mult mai mult dintr-o anume resursă sau lucru absolut necesar. Într-o altă zonă a lumii, acea resursă sau acel lucru/produs va fi de negăsit. Aşa se va crea prima dependenţă. După prima, vine a doua. După a doua, apare a treia. Ia ghiciţi unde ajungem după a treia dependenţă. Corect. Ajungem de unde am plecat, la monopol, corporaţii şi tot restul.

Nu neg că nu mi-ar plăcea. Nu neg că nu mi-ar plăcea revenirea producerii unor lucruri de calitate, de strictă necesitate, de folosinţă ÎNDELUNGATĂ. Aş vrea să văd ce fac în clipa aceea publicitarii, ce ne mai vând, aş vrea ce fac în clipa aceea blogării, cu ce ne mai păcălesc. Aş vrea să-i văd pe toţi la muncă, mai ales că unii au trecut prin sistemul angajator cam cum trece Mutu prin linia de cocaină. Aş vrea să văd o lume fără taguri xoxogiuletta pe Twitter, aş vrea să văd o lume fără multe altele. O lume fără CSR, una dintre cele mai infecte mizerii inventate de vânzătorii ăştia de nimicuri şi prelută de toate viitoarele piariste lipsite de şansa ca, într-o astfel de lume ideatică, să-şi vândă pizda, de altfel singura lor şansă de supravieţuire, că de altceva nu estimez că ar fi utile. Nici măcar de belit pielea de pe urs.

Dar nu am s-o văd. Aşa că Zeitgeist:moving forward rămâne o idee frumos trasată, dar imposibil de aplicat. Desigur, în urma filmului ne vom înfige în suflete diferite avertismente, ne vom spune că de mâine vom fi mai responsabili, n-o să ne mai dorim cine ştie ce nimicuri, dar toate astea vor dura până vom ieşi în stradă.

Am mai ieşit cândva şi sub altă formă, culmea, pentru a arunca la coş ceea ce acum părem a începe să punem la baza viitoarei noastre societăţi…

Iar asta anulează orice şansă către aşa ceva.

IMDB

Comments 9

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: