Will Smith într-o scenă epică, despre singurătate

Scena este pur și simplu epică.

Stăteam pe canapea cu țigara în mână și-n clipa în care am văzut imaginile de mai jos am simțit cum se strânge carnea pe mine. Și nu neapărat din cauza senzației de singurătate care emană prin toți porii clipelor astea, pe asta o duci ușor, ci din cauza faptului că vezi cum este să fie conștientizată. Desigur, conștientizarea singurătății lui înseamnă, totodată, și conștientizarea faptului că este supraviețuitor. Dar oare suntem pregătiți să ducem cu noi o astfel de singurătate?

Puțini dintre noi știm că suntem singuri. Un like acolo, un comentariu dincolo, eventual un retweet și ne-am rezolvat singurătatea. Poate, uneori, o bere, la o masă pe care o împărțim cu străini de viețile noastre, dar cărora le spunem prieteni în timp ce și noi și ei butonăm de zor ecranul mobilului din dotare.

Într-o lume reală care poate arăta ca aceea de acolo, lucrurile sunt ceva mai diferite. Într-o lume reală s-ar putea să fie nevoie să ucizi. Să ucizi ca să rămâi singur. Și în clipa asta îmi pun întrebarea dacă acel gest, încălcând grav cutumele sociale și religioase, nu trece cumva din sfera păcatului capital în sfera izbăvirii. Dacă acel gest nu este răstignirea însăși.

În sfârșit.

Will Smith într-un rol fenomenal.

Comments 2

  • Tristă scenă, dar totuși când văd ce specimene spun ”hello, mânca-ți-aș” pe stradă tind să prefer manechinele alea de plastic…

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: