uneori, rezistenţa se prăbuşeşte peste noi

Zi de zi, şedinţa de redacţie se ţinea cam în acelaşi mod. Fiecare şef de departament îşi prezenta sumarul. În ceea ce priveşte departamentul meu, sumarul era reprezentat de crime, violuri şi ciordeli, în funcţie de cum doreau vremurile şi, mai ales, autorii. Însă toată lumea îşi ţinea respiraţia când începea mondenul.

Redactorul-şef adjunct era un tip simpatic şi jovial, poate unul dintre cei mai mişto oameni cu care am lucrat vreodată. Avea o distracţie a lui, la fiecare şedinţă: le ironiza pe deşteptele alea de la monden până nu mai putea. Fel de fel de neica nimeni urmau să apară prin paginile ziarului. Ba un dansator care nu ştiu ce declarase, ba o cântăreaţă fără voce, sperând să mai ridice vânzările albumului, ba vreo vedetuţă care trecuse măcar prin două paturi şi care acum destăinuia amănunte. Miştoul crunt, de fiecare dată mai mult decât meritat, se adresa mai ales uneia dintre tipele care mânuia sforile paginii. Nu foarte înaltă, puţin îndesată, cu o coafură de responsabilă de Alimentara, femeia respectivă purta o ură congenitală bărbaţilor. Nu ştiu de ce şi nu mă interesează, oricum nu m-aş fi atins de ea nici cu preţul de a câştiga potul cel mare la Loto. Avea o voce care zgâria timpanul şi dialectica ei la adresa lucrurilor discutate depăşea, de cele mai multe ori, acceptabilul. Aveai senzaţia că este făcută să atace absolut tot ce mişcă. În faţa lui, însă, a redactorului-şef adjunct, devenea o jucărie care bătea aerul cu mâinile, pentru a scăpa din avalanşa de miştouri care se prăbuşea de la înălţimea biroului situat în capătul camerei. Era momentul nostru preferat. Cum să nu râzi de porcăriile pe care le înşira în pagină?

L-am apreciat pe omul acela. L-am apreciat pentru că lucrurile livrate în pagina de monden erau non-valoare, metainformaţie. Din puţinul adunat ca experienţă îmi spuneam că este unul dintre cei care doresc să mai facă presă aşa cum se face ea, şi că ironia este arma perfectă pentru a împiedica paginile ziarului să devină o colecţie de nimicuri.

De atunci, unul din lucrurile acelea a dispărut, unul a rămas la fel şi unul s-a schimbat radical.

Cel care nu mai este sunt eu. Din 2004 am refuzat să mai scriu în presa română, scârbit de o poveste tristă. Am revenit anul trecut doar pentru că mi s-a dat posibilitatea să hrănesc sufletele cu ceea ce cred eu că trebuie hrănite.

Cel care a rămas la fel este ea, mondena. Are aceeaşi frizură de responsabilă de Alimentara, este la fel de îndesată, urăşte la fel de mult bărbaţii şi, când apare, se foloseşte de acelaşi discurs agresivo-mizer. O cheamă Evelyn Badea şi este un fel de specialist în vagine perforate.

Cel care s-a schimbat radical este redactorul-şef adjunct. Îl cheamă, ca şi atunci, Dan Capatos. Acum îi serveşte Evelynei material de analiză…

Uneori, rezistenţa se prăbuşeşte peste noi.

Comments 24

  • Like si Google+ :P

    Ai fost pe la Evenimentul zici ?

  • Când am citit descrierea dumneaei, subit şi involuntar, mi-au venit în minte 2 personaje: Aglae – “baba absolută, fără cusur in rău” – şi profa mea de conta. :))

  • Mi-ar fi lasat un gust amar personajul schimbat :(

    • Pentru mine este doar de neînţeles, prin prisma lucrurilor. Ştiu că oamenii se schimbă, ştiu că-n branşa asta este la modă ceea ce practică personajul, dar ţinând cont de ceea ce am văzut timp de luni bune acolo, e de neînţeles. Nici măcar material nu percep schimbarea. Nu poţi să vinzi chiar totul…

  • Asta-i a treia încercare. Scriu repede, până mai merge.
    1. La descrierea persoanei eram gata să jur că-i vorba de Simona Ionescu. N-o cunosc personal, dar după cum scrie…
    2. Bun (re)venit, Bogdan.
    3. Despre “Retardel” te întreb altă dată. Mi-e frică de câine. Mă refer, bineînţeles, la câinele tău de pază.

    • Hai, de data asta am scos-o la capăt. Mă uit imediat să văd de ce ai ajuns în spam, asta mi-e mai uşor să rezolv :)

      1. Geeezas!
      2. Bine te-am (re)găsit.
      3. Câinele a plecat. A rămas un mic coteţ, pe ăsta va trebui să-l păstrez, aşa că mă duc să văd despre ce-i vorba :)

    • Descoperit problema.
      Foloseşti Orange, exact ce am banat, pentru că de pe Orange primesc mesajele pe care nu vreau să le primesc. Adevărul este că nu merită să-i blochez pe alţii pentru unul singur. Scos Orange de la spam. Vedem ce mai iese…

  • […] unele randuri pe tema m-au relaxat prin abordarea detasata, majoritatea au reusit sa ma irite. Toti editorialistii de […]

  • Prima reactie: nu-mi vine sa cred!
    A doua reactie: cred ca si eu m-am schimbat in rau din 2004. cred ca imi vine sa vomit…

  • cre’ că n-ai văzut tu pe vremea aia ce era de văzut pe undeva pe dedesubt… pentru unii dintre noi n-a fost nici o surpriză.

  • mai bine :D io mă enervam uşurel încă de-atunci – şi încă nu bănuiam ce-avea să urmeze. altminteri, băiat bun, haios, isteţ. şi lesne plictisibil. the most dangerous kind, s-a demonstrat.

  • Eu am citit interviul asta acum ceva timp http://www.evz.ro/detalii/stiri/dan-capatos-pe-unde-merge-bianca-apare-scandalul-962127.html, si mi s-a parut revelator. Necunoscandu-l, nu mi-a parut prost, dar ma intrebam de ce a facut compromisul? Banii? Cum s-a convins pe sine ca e OK ce face? Cum doarme noaptea? S-apoi am stins tigara si mi-am vazut de ale mele

    • Cel mai probabil, banii, imaginea, locul pe care-l ocupă. Cum doarme noaptea? Aş spune că foarte bine, zâmbind ca un prunc. Şi-acum să-mi aprind o ţigară :)

  • Excelent creionata madam’ E.B. Pana si prenumele ei te lasa cu gura cascata…

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: