Una cu HoReCa

Știți deja că patronii de restaurante au ieșit la proteste. Au închis pentru o oră restaurantele ca metodă de protest pentru modul în care sunt tratați de Guvern. E ceva ce am fi putut face toți, vorba aia, Guvernu’ ne tratează pe toți ca pe niște căcați, dar se pare că doar unii au coaie. Mai ales ăia din Belarus. Dar coaiele de Belarus sunt altă discuție, acum discutăm despre coaiele horecilor români.

Eu nu am încredere în horeci. Sunt foarte puțini ăia care merită respectul meu și unde cheltui bani cu plăcere, nu pentru că asta este, trebuie să mai ies și eu undeva. Locuri unde la capitolul calitate-preț să mă consider un client, nu o vită de pe care trebuie luată pielea.

Shogun. La mine-n cartier, de când stăm aici, adică de ani de zile, cantitatea și calitatea au fost aceleași, servirea a fost super-ok, iar prețurile nu au ajuns să fie nesimțite la modul grotesc. Have A Cigar, care-i mai mult decât un loc unde să te duci, e familie, și care-mi oferă aceleași lucruri enunțate mai sus chiar în mijlocul Capitalei. Plus zâmbete și Pink Floyd. Mado, un fast-food de care am norocul să mă servesc la doi pași de unde am biroul, și care este pe aceeași zonă de confort pe care o aștept. Poate unul dintre cele mai simpatice și prietenoase fast-food-uri în care am intrat. Fire, locul meu preferat din Centrul Vechi și cam singurul în care calc pe acolo, unde am primit mereu uman la prețuri umane, nu fițele și bășinile întinse pe meniurile celorlalți.

Pauză pentru o urare, că tot veni vorba de Centru: hai sictir, Leana lu’ Pârțag.

Și de aici am probleme să enumăr pentru că mi-e foarte greu să găsesc locuri unde m-am simțit bine din toate punctele de vedere. Unde nu am fost furat ca-n codru. Unde nu mi s-a vorbit ca la cort. Unde nu a venit chelnerul să-mi zică să-i fac și lui o țigară din tutun, să vadă cum este. Unde am fost tratat ca un partener, căci despre asta mi-am spus eu că este vorba în HoReCa, despre faptul că sunteți doi parteneri care decideți dacă veți continua prietenia în avantajul ambelor părți.

99% din horeci mi-aș dori să sucombe. Afacerea lor, nu ei. Hai, poate 89%. Și să reclădim industria cu cei care rămân. Ei vor câștiga mai mult, noi ne vom simți mai bine, industria va arăta în scurt timp altfel avându-i pe ei ca exemplu.

Să vă spun cum am fost tratat în Budapesta și ce-am primit până și-n cea mai neînsemnată bodegă în care am călcat? Fără ca maghiarul să fie servil, ci amabil, fără ca maghiarul să fie pe tovărășeală, ci empatic cu clientul. Și toți, absolut toți, și-au meritat acel 10-12% de bacșiș inclus pe nota de plată. Se poate. Dacă ești maghiar. Dacă ești român… ajungi între ăia 89-99%.

Și-acum să vă povestesc treaba din HoReCa pe care am anunțat-o în titlu. Nu am să rostesc nume, unii dintre voi știu despre cine și ce vorbesc, am să vă rog și pe voi să o lăsați așa, fără nume.

Se făcea că undeva prin istoria mea eram eu ceva stâlp de HoReCa. Nu, nu serveam la mese, deși aș fi făcut cu mare plăcere și asta, când eram tânăr am câștigat bani simpatici ca ospătar colaborator în timp ce alții se duceau să înfunde pușcăriile.

Și într-o dimineață ne trezim noi cu trei pizde îmbrăcate-n dres, business, dornice de sex. Am citat din BUG Mafia, habar nu am dacă erau dornice. Și cer fetele trei cappuccino. 16 sau 17 lei era unul, se dusese cumva vestea că acel cappuccino de la noi este bun, de aia au cerut și ele, știau. Și da, era bun. Dar aveam o problemă. Nu puteam face cappuccino pentru că stimații domni de la care aveam mașina de făcut minuni nu veniseră să ne aprovizioneze cu ceea ce era necesar, deci unele produse ne lipseau prin omisiune.

Dat fiind că personalul de bază era prins cu treburi, în ochii lumii și cam nașpa să dispară, am fost rugat să ajut eu. Recte, să merg până la magazinul de cartier din colț și să iau trei plicuri de cappuccino. Din alea de la ce draci de firmă erau. M-am dus. 79 de bani bucata, dacă-mi amintesc bine. Le-am adus, barmanul a făcut ceva minuni cu aranjamentul și restul, fetele au fost încântate, ne-au spus la final că acel cappuccino a fost exact așa cum au citit ele că este.

Sper și azi că nu se futeau la fel de prost pe cât de proaste erau. Măcar atât.

HoReCa. 89 sau 99% din ea. Nu exagerez cu nimic. Este rezumatul perfect al horecului român, fie că este vorba de cazare, fie că este vorba de consumație. Nimic mai mult, nimic mai puțin.

Așa că majorității îi urez să moară. Dacă pot ajuta la asta vă asigur că fac toate eforturile să se întâmple, pun personal umărul pentru a-i vedea la pământ.

Pentru restul am toată stima, le urez tot ce poate fi mai bun și aștept să ne vedem din nou.

Era să uit: hai sictir, Leana lu’ Pârțag.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.