Trenul foamei (2010)

Pe cuvânt, exploatarea decăderii și foamei prin care navighează societatea noastră este tema preferată a cinematografiei românești. Și nici scurtmetrajul ăsta nu se abate de la regulă. Un bătrân pensionar în căutare de venituri suplimentare, ducând oameni dintr-o parte în alta pentru jumătate din costul biletului, el fiind un veteran al celui de-al doilea război mondial și având dreptul la un însoțitor care să călătorească gratuit alături de el.

Foarte frumos. România pură. 26 de minute de peliculă care te fac să vrei să intri-n pământ de rușine și să te întrebi de ce dracului neamul ăsta nu reușește să evolueze. Ah, stai, neamul ăsta are treabă, e interesat de găurile în care se fut alții și de producțiile cât mai mari de puradei la hectar. Oameni pe care-i lăsăm pradă mizeriei, oameni cărora le facem chiar mai mult, le oferim mizeria noastră, că poate nu erau destul de înfundați în a lor și-n aia de le-o oferă statul român. Aceeași și aceeași poveste, chiar stau să mă gândesc dacă vom putea ieși vreodată din marasmul ăsta și produce și altceva. Probabil că nu, avem și dezavantajul major că ne place. Ne și lăudăm cu asta, uite ce frumos știm noi să suferim…

Despre film în sine, aș spune că nu este rău. Poate fi văzut și interpretat așa cum dorește fiecare. Mircea Andreescu face un rol bun, în schimb Silviu Debu ratează la modul serios rolul de cocalar modern, pentru că probabil nici nu are cum să-l simtă cu adevărat. În rest, același sonor infect ca la majoritatea filmelor românești și o imagine departe de ceea ce ar fi trebuit să fie.

CINEPUB

Dialogăm? :)

%d bloggers like this: