Cărturești Carusel, un tractir cultural

Dacă tot am fost aseară la așa zisul festival al luminilor, am intrat și la Cărturești Carusel. Data trecută, chiar în ziua deschiderii, eram prin centru…însă nu s-a putut intra. Era coadă pe tot Lipscaniul, iar la ușa stabilimentului trona un nene foarte vesel că a ajuns în situația de a-i ține pe “intelectuali” în stradă. Ei, cum aseară era liber, spre deosebire de terase, cluburi și baruri, unde nu mai găseai loc, am zis să facem câțiva pași pe-acolo.

O să vă spun exact ce am simțit. În primul rând, acolo este un spațiu extrem de rece. Nu am văzut în viața mea ceva mai depersonalizat și mai cadaveric decât acea atmosferă. Nici măcar jos, acolo unde dădeai de muzică și filme, nu era altfel. Rafturile alea dispuse pe margini nu adăpostesc vreo minunăție de ofertă. Sunt titluri pe care sunt sigur că le găsești și-n altă parte sau pe care le poți comanda online, probabil chiar la jumătate de preț, că na, chiria în monstrul ăsta nu este chiar mică.

Ceea ce m-a călcat pe nervi a fost elitismul unora dintre persoanele care se fâțâiau pe acolo. Măi oameni buni, nu trebuie să călcați pe vârfuri și să vă dați ochii peste cap când puneți mâna pe un volum ca să ne convingeți că vai, ce act de cultură extraordinar comiteți! Același act îl comiteți când intrați într-o librărie de cartier, într-un anticariat sau când vă opriți în târg în fața unei tarabe cu cărți să vedeți dacă omul care le vinde nu are ascunsă cumva vreo comoară pe care o căutați de mult. CC nu este cu nimic deosebit. A citi nu este nimic deosebit, este un act egocentric pe care îl comiți tu, pentru tine, nu pentru alții. Îl doare undeva pe Dorel de la masa din orice așezământ bahic de pe acolo că tu urmează să citești ceva. Tot ce-și dorește el să mai poată citi este meniul de la Dristor, pe la 4 dimineața, când se bălăngăne către bariera care delimitează libația de lumea normală, în care ar putea fi transportat de un taxi care îi va lua 3,5 lei/km.

La barul sau cafeneaua sau ce naiba este chestia aia de sus nu am mai urcat. Acolo nu se fumează, și este normal să fie așa într-un spațiu care adăpostește cărți, deci nu va reprezenta vreodată un motiv de interes.

Concluzia mea este că în 2015 încă nu ne-am spălat încă de apucăturile megalomanice. Acest CC poate fi comparat fără nici un fel de exagerare cu Casa Poporului, visul lui Ceaușescu, la fundația căruia stau mulți morți, așa cum la fundația palatului inutil de pe Lipscani stau mulți angajați plătiți jenant și ridiculizați de politicile manageriale practicate.

Un monstru sinistru, rece, neprietenos, voit apăsător, care te urmărește la fiecare pas pe care îl faci într-o lume care ar trebui să fie caldă, ademenitoare, care să te facă să palpiți la gândul unei achiziții.

Dacă o să cumpăr vreodată de acolo? Nu. Dacă o să îndemn pe cineva să cumpere de acolo? Nu. Dacă o să mai calc vreodată pe acolo? Nu. Dacă locul ăla are o altă logică în afară de cea legată de epatare și megalomanie? Nu.

Oricum, trebuie să reținem inițiativa celor de la Cărturești de a pune pe picioare un tractir cultural. Este unică și sper din tot sufletul ca așa să și rămână.

Sau, dacă doriți ceva mai cult, Carusel este noua Golgothă cu mititei despre care vorbea Octavian Paler.

Comments 2

  • hehehehe. Culmea, cand am intrat in KL intr-o librarie d-asta ENORMA, nu am simtit nimic rece. Ci era fix o librarie mare. Fara basini, fara pretentii…doar un loc in care puteai sa cumperi carti si reviste si benzi desenate. Numa ca era cat un etaj de mol din Romania :)

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: