THE ROCK vs. Dave Evans: cât de aproape de AC/DC se poate

O nouă zi, un nou concert la Arenele Romane, o nouă ploaie. Bine, de data asta a plouat mai puțin și am avut și porțiuni în care nu a plouat deloc, plus că a fost mai cald. Una peste alta, o seară bună pentru muzică și pentru bere, aș spune.

Primii care au urcat pe scenă au fost Manfellow. Ei bine, am avut un șoc: sunt un individ care-i apreciază pe U2, dar cantitatea de U2 copiați care sosea de pe scenă m-a depășit. Unele părți aproape că strigau că fac parte de pe albumele irlandezilor. Mai adăugați și ceva Snow Patrol, ca să dea exact. Trecând de asta, băieții mai au o problemă. Nu știu să prezinte nici măcar puținul pe care-l au. Statici, fără vreun joc de scenă, de fapt fără vreo mișcare pe-acolo, dând senzația, cel puțin sâmbătă seara, că nu aveau nici un chef să se afle acolo unde se aflau. În sfârșit, o fi fost vreo seară mai slabă a lor. Una peste alta, nu mi-au spus nimic.

Ei, și se schimbă tensiunea. Mai ales a bărbaților. Pe scenă urmează să urce Aura, rock chick, badass girlAlbă ca Zăpada a rock-ului românesc (piticii estimez că au reușit să evadeze…), plus alte câteva elogii ditirambice pe care le-am mai văzut prin presa românească. Ei bine, Aura a oferit și de data aceasta publicului exact ce-a oferit și-n concertul de la Silver Church. Rețeta este simplă, nu există de azi sau de ieri, și de ea se vor mai folosi și altele, sau alții. Cât mai dezbrăcată, multă mișcare pe scenă, dacă se poate ceva gesturi mai lascive, să le pice puradeilor cu coșuri berea din mână, niște piese cât să nu caști de somn…și iată succesul la public. Desigur, nu i-au lipsit nici tradiționalele aripioare. Știți voi, fetele bune ajung în rai, dar fetele rele ajung unde vor, așa că Aura se asigură că deține propulsia necesară drumului. Nimic nou, nimic important, nimic să conteze.

Pauză. Așteptare.

The R.O.C.K. intră pe scenă și tot ce a fost se modifică. Am văzut la lucru o trupă-tribut care chiar știe ce face și care transformă în aur muzical pasiunea pentru formația preferată. Mișcare scenică, inventivitate, muzica mânuită bine, plus un Daniel Ignat care te face în multe clipe să crezi că-l ai în față pe Brian Johnson. Plus că în seara cu pricina mi s-a părut a fi în formă de zile mari.

Cine nu mi-a produs aceeași părere a fost Dave Evans. Am mai spus, Evans nu este un solist rău, însă nu este și nu va fi vreodată AC/DC. Și a demonstrat asta din plin în concertul de la Arenele Romane, acolo unde a fost departe de a mă impresiona. Desigur, vocea sa are un anume timbru, o anume forță, dar este de preferat Daniel Ignat, plus că românul este în formă. Practic, Dave Evans trăiește muzical din faptul că a fost cândva pe lângă o trupă mare, dar fără a face parte cu adevărat din ceea ce a fost să fie AC/DC. Nu este singurul care a ales calea aceasta. Mai este și Paul Di’Anno pe-acolo, nici Blaze Bayley nu este departe de zona asta, Sebastian Bach tot spune că a fost vocal la Skid Row…sunt suficiente nume care trăiesc (inclusiv) din amintiri.

Așa că dacă ați ratat să-i vedeți pe The R.O.C.K. Sunt excelenți și ați pierde dacă nu ați vedea poate cea mai bună și mai veselă trupă-tribut de pe la noi. Și cum eu am o părere care spune că AC/DC nu mai vedem pe-aici, din motive care țin mai ales de rromânisme, aș spune că Daniel Ignat și colegii săi sunt cam singura variantă prin care ne mai apropiem de acel sunet și spectacol.

Evenimente nu am văzut să fie. Organizarea a fost impecabilă, accesul rapid atât de poartă, cât și la locurile din care se puteau cumpăra băuturi și mâncare, jetoanele au lipsit din nou și asta mă face să sper că poate vine vremea să nu le mai văd, iar lumea, în mare parte, s-a simțit bine.

Foarte ciudată, spun asta din nou, și o voi spune de fiecare dată când va fi de spus, decizia ca toaletele tradiționale ale Arenelor Romane să fie destinate doar fetelor, iar băieților să li se monteze toalete ecologice aproape de ieșirea din incintă. Nu suntem la Vaslui, să ne violăm între noi și, pe deasupra, și noi, băieții, dorim să ne spălăm pe mâini. Bine, mi-e clar, nu toți, dar eu am un sentiment extrem de inconfortabil referitor la asta. Este drept, și acum aveam la mine șervețele umede. Însă mentalitatea din care se naște o asemenea separare este rurală, retrogradă, discriminatorie și, mai ales, certată cu minimele norme de igienă personală. Păcat.

 

BogDan, Blog De Rocker

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.