The curious case of Benjamin Button (2008)

Ideea de la care a plecat acest film este una de geniu. Numai că pe drum, aşa cum se întâmplă nu pentru prima oară, scenariul şi regia au făcut tot posibilul pentru a ucide una dintre cele mai viabile idei care s-a învârtit pe la Hollywood în ultima vreme.

În primul rând, filmul suferă la capitolul legături. Practic, între diferitele perioade pe care le traversează personajul legătura se face brusc, de cele mai multe ori fiind folosită filiaţia sa vizavi de un singur personaj. Pentru un personaj care s-a dorit a fi creionat atât de complex, acest lucru nu are cum să fie trecut cu vederea şi vorbeşte despre imposibilitatea de a găsi soluţii ceva mai elegante şi, cu siguranţă, mai bune.

Insistenţa pe unele detalii care nu-şi au rostul este, de asemenea, deranjantă. Ne întoarcem de multe ori la acelaşi azil, unde viaţa este la fel, unde unii vin, iar alţii pleacă. Normal, vizavi de viaţa lui Benjamin Button acest lucru ar putea genera o antiteză, dar mi se pare exagerat să te chinui să reflectezi de fiecare dată acelaşi lucru: oamenii mor, mai devreme sau mai târziu, sub o formă sau alta.

Relaţia dintre cele două personaje care ajung cândva să fie principale este şi ea slab descrisă. Practic, avem un fel de cioburi, deşi filmul vorbeşte clar despre o realizare compactă, fără echivoc în acest sens. Până şi acest lucru este tratat rapid, ca şi cum nu ar conta, aici evitându-se descrierea pentru a pune pe tapet sentimente puternice, expediate în graba mare, probabil în speranţa că acestea vor avea şansa de a rămâne în sufletul privitorului.

Un cuvânt de spus şi despre durata filmului, care mi se pare extrem de lung vizavi de ceea ce ar fi trebuit să fie. Comprimată şi tratată cu atenţie, pelicula ar fi ajuns la jumătate din timpul pe care-l ocupă şi ar fi fost mult mai puternică din punct de vedere afectiv. Aşa, avem şansa de a urmări un film repetitiv şi uşor de ghicit în intenţiile sale, pentru că totul este logic şi în nici o singură clipă nu suntem surprinşi de desfăşurarea ulterioară a întâmplărilor.

Şi, să nu uit să spun că Brad Pitt mi s-a părut departe de a avea acea strălucire interpretativă cu care ne-a obişnuit, nici măcar el nereuşind să salveze filmul din eşecurile în care s-a închis singur.

Cam asta ar fi. Filmul este…de văzut. Măcar pentru ideea de la care a pornit şi pe care a împrăştiat-o în mai multe amănunte decât era cazul, dar asta numai dacă sunteţi pregătiţi de aproape 3 ore de film, cumva plicticos.

IMDB

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.