Tenis. Bloggers Open.

Mă provoacă Andreea să povestesc despre ce-mi aduce mie tenisul.

Și da, mă provoacă pentru că este vorba de un turneu de tenis destinat bloggerilor, Bloggers Open, care-i are ca organizatori pe GM Tennis.

Ne întoarcem la ce-mi aduce mie tenisul.

În primul rând, cele mai complexe “X” minute într-un teren. Singur. Vânător și vânat, în același timp. Unul dintre sporturile în care singurul de care depinzi ești tu. Ar mai fi și tenisul de masă, din cele pe care le practic, doar că acolo lucrurile sunt mai ușoare pentru că mai intervine ceva: efortul fizic, mult mai redus.

De ce nu, șansa de a uita că îmbătrânești. Tenisul este un joc în care experiența ar trebui să spună stop tinereții. Nu este chiar așa. Și când ai în fața ta un om care este, de exemplu, cu 20 de ani mai tânăr decât tine, a ieși învingător de pe terenul acela înseamnă a câștiga o luptă cu tine. Probabil cel mai greu meci, de altfel.

Apoi, amintirea unui volum teribil. Ce frumos ar fi fost se cheamă el, și este semnat de Ilie Năstase și Ion Țiriac. Volum pe care sper să am cândva niște autografe. Volum semnat de singurii doi jucători de tenis care ar fi putut, în toată istoria tenisului românesc, să aducă salatiera la București. Sau, poate dacă România ar mai fi avut încă un Andrei Pavel când Andrei Pavel… Un vis. Ar fi fost prea frumos. Cine a citit volumul știe că, oricum, totul a fost frumos.

Mi-l aduce, apoi, Ilie Năstase, cel mai nebun jucător al lumii pe care-l știu, și Ilie Năstase, cel mai tehnic. Omul care desena pe teren ceea ce părea logic imposibil. De asemenea, mi-l aduce pe Andre Agassi, mai ales pe final de carieră, acel om care a repus tehnicul acolo unde îi era locul și zâmbetul pe buze de-acolo de unde nu ar fi trebuit să plece, într-un sport în care începuseră să-și facă apariția măciucarii. Mi-l aduce și pe Ion Țiriac, muncitorul prin excelență, probabil picătura de sudoare de pe backhand-ul lipsit de așa ceva al colegului său de echipă. Mi-aduce, mai presus de toate, dorința de a lupta a lui Andrei Pavel, adică acel lucru care face diferența între primii 200 de jucători ai lumii și primii 2o.

Tenisul îmi aduce și posibilitatea de a fi atât de dement încât să încerc să joc serviciu-voleu la 165 cm și 55 kg. Să vin la fileu aproape la fiecare retur, deși nu mai am nici reflexele din tinerețe și nici viteza aceea. Și nici multe altele. Aduce, de fapt, a iubi să joci tenis, oricât de imprudent ar fi să o faci în stilul tău. Pentru că acesta este tenisul. Tu. Tenisul nu poate fi nimic altceva. Cum nici tu nu poți. De fapt, te aduce pe tine, la tine.

Și-mi va aduce, întotdeauna, legătura cu tatăl meu.

Iar tenisul îmi va mai aduce șansa ca, pe 12 și 13 octombrie, să fiu pe teren la Bloggers Open. Desigur, pe 13 dacă va mai avea rost. A, nu, vin oricum să mă uit, ați înțeles greșit, a pierde, pentru mine, a însemnat întotdeauna a avea respect pentru învingători. Și înseamnă că, bloggeri și bloggerițe, vă provoc să fiți acolo. Sportul nu strică. Tenisul nici atât.

Bloggers Open 2013 este un eveniment organizat de GM Tennis si susținut de OrangeSony Mobile si Sarto Made to Measure.

 

 

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: