versuri personale

Nu te iubeşte lumea bă, poete, E timp de emigraţi de viaţă, venetici, Să-ţi pui fular la gât şi nişte ghete Să poţi prin iarna lor să mai [...]

Pana-ar fi vrut să cânte, dar vezi tu, nu mi-e bine, Şi-i greu să fur silabe în colţ de bulevard, Ştiu doar că eşti în casă şi pui nisip pe [...]

Plouă, plouă, plouă Și nu vreau să spun Ce îmi stinge ura, Ce o face scrum Plouă, plouă, plouă Și nu vreau să știu Dacă stropii palizi Au [...]

Prin mai multe spaţii, colorat fonetic, Sunet metaforic de urlet strivit Se iţeşte suflul, scalpelul ermetic Coborât în tihnă din zid nezidit. Şi [...]

Nici nu mai ştiu de pana-mi e demnă să te cânte, Căci tremură la ceasuri cu lumânări de lut Şi vin cuvinte multe în tine să se-mplânte, Şi [...]

Înălţarea-i lungă, mirul e-n căldare, Ca zădărnicie ponegrim ninsori, Moarte peste câmpuri, putrezind născare, Zâmbete lichide, noapte făr’ de [...]

Tace lumea rece, e paradontoză Scuipă sânge fraza, viaţa e-un război, Eu atârn speranţa-n splendida veioză Care povesteşte, tandru, despre [...]

Se prăbuşeşte iar înaltul din cupolă, E frig şi amintirile mai dor, Şi se cutremură un semn într-o consolă Scriind trecut ce n-are viitor. E [...]

Ninge peste un oraş de solduri, Sufletele-n brad s-au spânzurat, Ochii-s trişti şi sprijiniţi de bolduri Şi clopotele parcă nu mai bat. Adastă [...]