Synecdoche, New York (2008)

Synecdoche, New York face parte din categoria filmelor care nu au cum să placă tuturor și, mai ales, nu pot fi văzute de oricine.

Nici nu știu ce aș putea să vă spun despre el. Este despre tot. Dumnezeu, viață, moarte, sinucidere socială, regăsire, acceptare, inadaptare, teamă de tine însuți, geniu, anti-geniu, totul adunat într-un amalgam care nu este ușor de urmărit. Dat fiind că l-am văzut și pe ăsta târziu, și l-am văzut pe unul dintre canalele neaoșe de filme, am fost fericit de reclamele care-mi permiteau, din când în când, să respir. Pentru că ai nevoie să respiri. Și pe măsură ce acea construcție, acea reconstrucție se zămislește sub ochii tăi, senzația de imposibil și de acut devine din ce în ce mai mare. De imposibil de depărtat planurile care se întretaie, de acut în ceea ce privește pauza necesară.

Peste toate…avem parte de un Philip Seymour Hoffman care mă convinge din ce în ce mai mult că este genial, deși încă mă mai deranjează ceva din modul lui de abordare al interpretării. Însă cel puțin în ceea ce privește acest film nu cunosc un alt actor care să fi putut duce la capăt partitura pe care a primit-o. Este absolut încântător și fiecare gest făcut sau privire aruncată oferă filmului lucrurile de care are nevoie. Practic, 3 secunde de neatenție și ai scăpat ceva din Philip Seymour Hoffman care, două scene mai încolo, te-ar fi putut ajuta să înțelegi despre ce este vorba.

Nu folosiți filmul în zilele de odihnă. Vă va obosi. Dar dacă nu l-ați folosit, găsiți timpul să o faceți. Este o nebunie cum rar se mai face.

IMDB

Comments 19

Leave a Reply to psi Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: