Sub pat

Oameni vechi cu forme noi,
Zile pline de noroi,
Să trăiești, ce aroganță,
Scâncet trist de ambulanță.

Vierme răsucit în mine,
Stup stricat, făr’ de albine,
Noapte prăvălită, tristă,
Moarte pusă în revistă.

Azi, un mâine fără ieri,
Gând ascuns în nicăieri,
Zdrențuit drum în retină,
Soarele mort în lumină.

Colț rotund și car mortuar,
Visuri ce nu ai habar,
Și o scripcă colorată,
Lotcă grea fugind de apă.

Poate altădată ieriul,
Ivit brusc din nicăieriul,
Desena-va-n trup călcat
Suflet prăbușit sub pat.

Comments 10

Dialogăm? :)

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: