Stryper – “Murder by case” – 2009

Porniţi ca trupă rock creştină (vai, să mor…), Stryper s-au identificat la un moment dat cu glam-ul. Nu au fost niciodată în vârf, pentru că până acolo aveau nevoie de talent imens şi aş spune că asta le-a lipsit, dar s-au făcut suficient de cunoscuţi pentru ca lumea să-şi mai aducă, din când în când, aminte de ei. Mai ales când ies la iveală cu un nou album.

“Murder by case” este unul dintre albumele care te fac să te bucuri că anumite lucruri nu se schimbă. Michael Sweet, Oz Fox, Robert Sweet şi Tim Gaines se simt al naibii de bine cu ceea ce fac, adică o combinaţie între hard-rock şi heavy-metal, plăcută urechii, dar fără valenţe de genialitate. Albumul este unul care curge aşa cum trebuie să curgă un astfel de produs, totul este la locul lui, solo-urile au vână, tobele se descurcă de minune, basul se aude şi el când este cazul, iar vocea, deşi se vede clar că nu mai este ce era pe vremuri, se descurcă prin prisma experienţei de care dispune cel care o mânuieşte. Astfel că nu urcă decât în clipele în care este cazul, şi pleacă dintr-o octavă mai jos decât ne-a obişnuit pe vremuri, ca să mai aibă unde ajunge. Şi ajunge.

Pe ansamblu, mi-a plăcut noul Stryper şi aş spune că vă va plăcea şi vouă, chiar dacă este un album de voie bună şi atât. Până una-alta, ascultăm muzică de plăcere şi acest album este unul plăcut, atât în amintirea vremurilor de aur, cât şi privind la cum se face muzica în ziua de azi. Fără să strălucească, “Murder by case” este o închegare de sunete care vorbesc despre plăcerea de a cânta, oricum ar ieşi cântarea aia.

Aşa că, dacă puneţi mâna pe el, nu vă feriţi să-l ascultaţi.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.