Stalingrad 3D, un film de văzut printre porcăriile din mall-uri

Se cheamă Stalingrad 3D. Și e făcut de Fedor Bondarchuk. Băiatul marelui Serghei, la rândul său un actor și regizor de mare clasă.

Fedor s-a ocupat, printre altele, și de 9 rota, un film care se șterge la cur cu multe dintre producțiile pre și post el.

Muzica este semnată de Angelo Badalamenti. Adică ăla care a semnat coloana sonoră pentru Twin Peaks.

Filmul a fost lansat pe 10 octombrie. La ruși și chinezi are încasări record. O să vină și prin Europa și State, însă Columbia trebuie să decidă dacă va sosi subtitrat sau dublat. Dublat m-ar călca pe nervi. Vreau să aud limba rusă. Mai și cunosc ceva din ea, și are o anume muzicalitate de care nu aș putea să mă despart.

Îl aștept. Nu este el nici Thor sau alt căcat de film ușurel ca să nu cumva să obosească mințile, nu este nici vreo țigăneală indiană de care erau unii atât de încântați. Este, pariez, un film cum numai rușii știu să facă. Și la care sălile vor fi cam goale, ceea ce mă bucură, că poate-l văd fără zgomot de chips-uri și nachos. Și fără telefoane mobile zbârnâind și fără specialiști în cinematografie.

Luați și-un trailer. Părerea mea.

47 comments
  1. hmmm…. asta da! good news! și chiar dacă nu știu rusa, tot mi-ar place să le aud graiul. 🙂
    să vedem când o apărea și la provincia-mi! oricum, după voi, după voi!

        • Nu momesc, doar îmi dau seama cum stau lucrurile. Pana mea, pentru ăsta nu am nici o problemă să mă duc la cinema. Pentru Thor nu dau zeci de lei pe bilete nici dacă mă rogi. Aștept să apară pe site-uri și să-l văd acasă, calm, departe de lumea…aia :))

          • eu prefer ca thor să rămână în mintea mea, aşa cum este acum, cu tot cu ciocanul lui. deocamdată…

          • Nu sună rău 🙂 Eu nu l-am văzut nici pe primul cam din aceleași motive. Nu țin neapărat să văd cum unele legende sunt transformate în circ ambulant de americani.

  2. americanii nu pricep noţiunea de legendă, de mit… ei sunt încă la stadiul brad pitt în rol de achile cu ceas nou nouţ pe mână, ridicat (deşi corect ar fi sculat) de lângă sclava lui (şi nu e isaura) ca să.. casă… greţos! first nation! greţos…
    ori …anna karenina jucată recent de miss knightley! m+am bucurat sincer că tolstoi a murit. demult!
    să mai spun? 🙁

    • nu cred ca e bine sa generalizezi; daca tot vorbim de filme de razboi, crezi ca “saving private….” e o porcarie? din trailerul la “Stalingrad” inteleg ca e realizat intr-un foarte mare stil hollywoodian (vad chiar multe inspiratii in stilul de filmare, unghiuri, etc din amintitul private ryan), ceea ce nu e neaparat rau! nu stiu ce cultura cinematografica ai, dar pui prea repede etichete si am impresia ca ai si ceva certitudini!

      • Fedor trece de stilul ăla. Știu asta din 9 rota, unde face din ceea ce ar fi putut hollywood-ian ceva pur rusesc. Ingrediente grele, pe care le are din belșug. Altfel, grafica probabil că va duce spre așa ceva, mai ales că nu aș spune că rușii nu se pricep la ea 🙂

  3. bugsy, nivelul meu de cultură este cel de ignorant. 🙂

    sigur, “saving private ryan” rămâne o capodoperă, dar este uşor diferenţiat, avantajat față de exemplele mele de mai sus de un mic amănunt: este o poveste americană, despre soldaţi americani. păstrează cultura lor şi asta îi dă autenticitate, scânteie.

    când vine vorba însă de alte culturi, mi se pare mie că americanii nu reuşesc să scape de tentaţia reaşezării poveştii, potrivit propriilor lor valori. şi asta nu cred că este … ceva care să dea strălucire.
    de pildă nu mi-aş imagina nici sonata kreutzer decât în ecranizarea din 87, cu oleg iankovski, aşa cum portocala mecanică rămâne magistrală datorită lui kubrick şi mcdovell, iar gelsomina este, va rămâne mereu a lui fellini şi a italiei.

    • @psi – mai intai, scuze daca te-am jignit cu “nivelul culturii cinematografice”,…., intentia nu a fost aceasta, am vrut doar “sa/ti amendez” putin ceea ce mi s/a parut la tine putin luarea peste picior a cinematografiei americane; intr-adevar, la hollywood filmul este intai de toate business, in alte parti (Rusia,Italia, ….) a fost/este (inca) arta, dar asta nu inseamna ca americanii nu fac (si) filme bune.

      • The Remains Of The Day este primul dintre cele care-mi vin în minte. Este drept, cu Anthony Hopkins acolo cred că au fost nevoiți să respecte anumite lucruri, plus că scenariul derivă dintr-o nuvelă a Kazuo Ishiguro și a lucrat chiar el și la scenariu, iar cu ăștia mai greu să te apuci să faci blockbuster. Bine, plus subiectul :)) Pe care-l puteau face mai siropos, dar din nefericire nu a fost să fie :))

  4. bugsy, nu ai de ce să te scuzi! nu e pic de ironie în afirmaţia mea ci asumare… 🙂 altfel biata mea curiozitate s-ar stinge într-o suficienţă care nu mă caracterizează.
    eu o să rămân la “once upon a time in america” al lui Leone, asta ca să numesc un film american care mi-a plăcut deşi şi acesta este o alegere subiectivă. cultura care devine business nu mai este cultură, eu aşa cred.
    bogdan, ai spus tu repede tot, of, of… kazuo ishiguro este motivul. şi da, sir anthony hopkins.

  5. @psi: de acord cu “once upon…” si as plusa tot cu un Scorsese “The Age of Innocence”, film american bun (american in sensul pe care il dai tu intr-un comentariu anterior, adica film cu un subiect din cultura americana); in societatea e azi totul e business, si nu cred ca e rau daca e asa; de ce zici tu ca acea cultura care devine business nu mai e cultura?

    • Personal, am cam văzut că draga de cultură transformată în business cam sucombă. Este cam cum este și cu protestele astea. Un nene pe care-l apreciez enorm spunea că “protestul se asfixiază când devine slujbă”. Cred că avem a nu mai știu câta dovadă că așa și este 🙂

  6. auuuch, si eu am zis …tot un Scorsese,…, corect este : un Scorsese!!!!! cred ca e din cauza de …de niro! e asa de lipit de scorsese incat atunci cand il vezi intr-un film automat gandesti ca regizorul e marty!

  7. age of innocence? de ce îmi fuge mintea la daniel day lewis când citesc asta? 🙂
    un autentic american cu scorsesse şi de niro este taxi driver.şi sunt curioasă părere aveţi voi despre daniel day lewis în lincoln. un britanic întruchipând un preşedinte american.

    bogdan, eu rămân la ideea că orice este monetizat îşi pierde sensul, intensitatea, devine cumva aservit micuţei şi sclipitoarei monede. se diluează şi … prea des, se prostituează.

    • britanicul DDL are “antecedente” in roluri de americani, chiar “pionieri ai Americii”: Gangs from NY si There will be blood, in acest context britanicul DDL care intruchipeaza un presedinte american este….la locul lui!

    • De acord. Ai introdus banii, s-a terminat. Exemplu simplu. Acum ceva vreme, într-o firmă, campionat de tenis de masă. Chestie mișto. Club de tenis de masă, bere, veselie, relaxare după orele de muncă, zâmbete. Era al doilea campionat la care participam, deci știam că ne vom distra. Ei bine, nu. Pentru că șeful cel mare a avut ideea de a premia câștigătorul. Cu 500 euro. S-a terminat veselia. Și, personal, mi-am rupt paleta. Pentru că na, am pierdut la un om pe care, în condiții normale și vesele de joc, îl băteam cu stânga. Banii. Punct.

  8. Mai am şi eu loc aici? Bun! Unu la mână, de ce să scrii 3D în numele filmului? Peste 50 de ani, când tehnologia 11D va fi la modă, toţi or să râdă că acel Stalingrad făcut în 2013 era în 3D. Şi e nasol; că mentalitatea multora se întoarce la origini în loc să evolueze.

    Şi doi la mână, fiecare e expert în cinematografie datorită punctelor lor de vedere. Dacă pentru unii Paul Giamatti e un evreu cu alb în colţul gurii, iar pentru alţii un actor de clasă, este strict părerea lor. Dacă unii fac comparaţii între filme, roluri şi înterpretări, sunt experţi în cinematografia pe care au apucat să o vadă şi despre care au auzit şi citit. Iar pentru unii, e pur si simplu dorinţa de a emite o părere “mai valabilă” decât a altuia.

    E un fel de evoluţie şi aici, dacă o priveşti dintr-un anumit unghi.

    • Paul Giamatti e rupere. Numai să i se dea și roluri 🙂 Cum am spus mereu că Andy Garcia nu a primit rolurile de care avea nevoie. Și mi s-a dat dreptate când a apărut în “Modigliani”. Cum am spus că Will Smith e un actor fenomenal, dar că Hollywood-ul îl preferă pe post de măscărici de culoare. Și au venit “I am legend” și mai ales “Seven pounds” ca să confirme “The pursuit of happyness”. Desigur, producătorilor nu prea le-a convenit asta, așa că l-au întors de unde a plecat. Adică la “Man in black 3”, iar acum toarnă “Hancock 2” și “Bad boys 3”. Lumea este atât de corectă politic încât are nevoi de cioroi veseli, nu de Hamleți afro-americani. Și exemple mai sunt.

      • Man, aici cred ca nu ai dreptate. Categoric, Will e artist mare, din box office. Adica, tipul isi poate permite sa fie selectiv in ce priveste rolurile care I se propun. Dar nu o face, asa ca joaca si in filme de box office (MIB) dar si in filme …de suflet (sa le zicem) precum “Seven pounds”. Nu-l opresete nimeni sa joace o data la 7 ani intr-un film asa, doar de “amorul artei”, dar nu o face. SHOW MY THE MONEY!!!!

        • Înclin să cred că nu de la el vine problema, ci de la cei care vor anumite lucruri de la el. Desigur, acceptă anumite filme, trebuie să și trăiești, dar sunt sigur că duce și lipsă de scripturi serioase. Și-atunci…nu ai ce face. 🙂

  9. ciprian, eu nu aş spune expert când vine vorba de mine. ce m-ar face să cred asta? câteva păreri? :)) sunt doar păreri… atât.

    uite, de pildă, sunt fan mannschaft de prin 86, da acela a fost primul meu campionat mondial de fotbal văzut vreodată, deşi acel “văzut” este oarecum desuet. crezi că faptul că le-am văzut pe toate celelalte ediţii de atunci încoace mă face expert? 😀 eu nu. cu siguranţă că nu.

    ador însă ca părerile mele să nu coincidă cu ale celorlalţi. îmi oferă ocazia de a învăţa ceva. iar.

  10. @bogdan, psi: despre stalingrad (subiect nonamerican), made in hollywood…..cu actori britanici: enemy at the gates!

  11. bogdan, înclin să-ți dau dreptate. 🙂 will smith e mare mare în “seven pounds” de ce atunci man in black? poate pentru că e trendy şi aduce mai multe încasări un astfel de film? posibil…

    bugsy, da… enemy.. este mare, dar nu urmăreşte succesul de casă şi are toate ingredientele necesare pentru a nu cădea în comercial.
    încearcă, dacă vrei, să-l înlocuieşti pe bruno ganz în der untergang şi vezi ce iese. tot război, dar pe final… ori schimbă conturul lui “la vita e bella” cu ceva tipic american (gen noi suntem cei mai buni, vom învinge, etc) şi vezi ce iese… dacă mai iese.

      • hancock este făcut pe mentalitatea americană de box office: spărgătorul de nuci varianta LA.
        te poţi lipsi de nume mari? de fapt ce este un nume mare în cinematografie? cel care aduce bani sau cel care rămâne…în memorie?
        dacă extindem puţin problema, au căzut în comercial şi alţii… am putea să-l iertăm pe will, cred. :))

        şi precizarea cuvenită: la vremea când am văzut întâia oară acest balet, (măi cum ajungem tot la ruşi!) în naivitatea mea de copil am tot aşteptat să apară omu care sparge nucile. credeam că e un omuleţ cu treabă, cam cum făceam noi când ne punea bunica sacul şi ciocanul dinainte, teme pentru cozonaci. :))) de aceea sintagma “spărgător de nuci” are pentru mine cu totul altă semnificaţie cu tot cu ironia de rigoare.

        • Pentru filmele alea două nu am cum să nu-l iert. Mai aștept unul de același calibru. Ar fi păcat să nu mai facă un rol serios, chiar dacă toarnă porcărioare 🙂

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.