Spock’s Beard – “X” – 2010

A trecut ceva vreme de când îmi pica în mână “Octane”, albumul din 2005 al trupei, şi căruia îi ofeream o cronică pozitivă, tot pe aici, pe DeMaio. Ei, se pare că vremurile au mai schimbat ceva din lucruri.

Nu ştiu dacă din cauza izvorului care a secat sau a apucăturilor mele mai noi, dar acest album al celor de la Spock’s Beard nu a reuşit să-mi spună mai nimic. Să nu fim răi, el dispune de toate ingredientele care au calificat trupa într-una dintre cele care au ceva de spus pe tărâmul progresivului: melodie, pasaje alambicate, tehnică la kilogram, schimbări neaşteptate de registru. Dar, per total, albumul decurge extrem de plicticos şi în afară de apucăturile “filosofice” ale trupeţilor, care o iau razna pe acolo pe unde le este stabilit traseul, nu cred că am ce evidenţia. Asta poate şi pentru că genul nu poate permite decât tururi de forţă ale instrumentiştilor.

În ciuda faptului că stimaţii domni cu progresivităţi cred că lucrurile apar şi se termină cu ei, iată că acestea nu mai sunt suficiente pentru a produce un album bun. Da, sunt de acord, tehnica lor este impecabilă şi pentru a cânta aşa ceva trebuie să cunoşti lucruri care trec de instrument. Însă, finalitatea unui album Spock’s Beard arată că plictiseala în a-l cânta devine uneori mai mare decât aceea de a-l asculta. Că na, de la o vreme te cantonezi, dacă tot nu mai ai cu cine să te compari.

Aşa că “X” poate fi o confirmare pentru fanii genului şi ai formaţiei. Pentru mine nu a adus decât o dimineaţă plictisitoare, închisă, pe alocuri plăcută, dar apăsătoare. Drept pentru care, sunt extrem de bucuros să trec pe ceva mai ritmat şi să decid faptul că este ultima oară când mai pun mâna pe Spock’s Beard, pentru altceva în afară de cronici.

Asta dacă va mai fi cazul.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.