Sper să te doară, dragă presă…

Citeam știrea asta. Plânge uniunea, domnule! Editorialele se sparg cu trosnet. Pamfletele fac atac de cord. Recunosc, aici am vrut să scriu pamfleții, suna mai pe înțelesul lor. Un pamflet, doi pamfleți.

Moare presa scrisă, neicușorule. Și clopoțeii, clinca-clinca, vă spui. Care presa, de la ’48, nu se făcea ca tocmai ea să rămână fără coledzi, mă-nțelegeți? Sau fără să plângă și suspine, tânăra domniță, ca o garofiță.

O să presupun că presă scrisă se referă la print. Nu știu niciodată ce este în mintea unui om, nu știu ce și cum denumește, sper doar să fie așa. I-am auzit pe destui considerând site-urile de știri ca fiind presă scrisă, explicația fiind că “și la ele se scrie cu calculatorul, ca la ziar”. Nu, nu glumesc, atât de idioată este lumea. Și explicația de mai sus a venit de la un stimat domn care este în presă. Sau așa consideră el, eu având lejer alte păreri.

După ceva ani de presă îmi este greu să constat că oamenii ăștia încă nu pricep pe ce lume trăiesc. Am râs la partea cu covidu’ care-i folosit pentru desființarea presei scrise. Am râs amar.

Însă sunt câteva lucruri care au desființat sau sunt pe cale să desființeze presa scrisă, și alea vi le spun acum.

Primul dintre ele sunt anii în care trăim. Printul este terminat. Printul dispune de ceva retarduri pe care nu le poate rezolva. Cel mai important este retardul vitezei. Poate ar mai putea lucra la calitate. Poate ar mai putea lucra la abordare. Poate ar mai putea lucra la prezentare. La viteză însă nu va putea face vreodată asta. Ce se petrece azi nu are ce să caute în coloanele publicației de mâine, pentru că azi este ziua în care lumea află în câteva ore mai tot ce trebuie să afle. Simplu. Oamenii ăștia nu sunt capabili nici acum să priceapă asta.

Al doilea dintre ele este publicul. Presa scrisă nu a știut să se adapteze la decăderea din ce în ce mai accentuată a intelectului publicului. Intrată într-un malaxor de audiență formată din cretini, presa scrisă a considerat că trebuie să livreze și ea același lucru, dovadă mizeriile de care dai și azi când cumperi un ziar. Produse quality s-au transformat și ele, poate nu complet, în niște glume sinistre din punct de vedere al calității, grăbite să scoată tot ce pot din buzunarele unei audiențe la limita a ceea ce căuta pe vremuri Darwin. A mizat pe idiocracy și a mizat greșit. Mă rog, sunt excepții aici. Însă publicul nu ăsta era. Publicul pe spatele căruia putea trăi era cel ceva mai pregătit. Cohortele de imbecili dovedeau de multă vreme că a cumpăra un ziar este o acțiune prea grea pentru ele sau că în curând se va ajunge la punctul la care va deveni una.

Din motivul de mai sus a derivat al treilea, adică abandonarea totală a celor două principii esențiale ale presei. Acela de a informa și acela de a educa. Cine mai face asta azi o face oricum la mișto, minus câteva excepții. Așa s-a pierdut un public serios, educat, obișnuit cu printul, gata să continue să cumpere un ziar. Dacă nu mai are de ce să o facă, dacă educația a ajuns o mizerie și informarea ceva ce este facultativ, de ce ar mai cumpăra un ziar? Deschizi câteva site-uri, câteva posturi TV, faci media, rezultă și informarea și educarea. La care azi ai oricum un acces mai mare, recte poți alege ce informație vrei să primești și de ce educație ai nevoie.

La urmă, patronii. Patronii care și-au tratat angajații ca pe niște mizerii și au făcut-o așa de mult timp încât și angajații au ajuns să creadă că asta sunt. Patronii care au tratat presa ca un șmen. Salariile plătite în plic sau pe DDA-uri anemice, asta când vin. Sunt și azi redacții unde nu s-au luat salariile de luni de zile. Lipsa oricăror altor avantaje, uneori a minimelor dotări cu care jurnalistul să-și poată face treaba cât mai bine. Tunurile date cu ziarele, vândute și răscumpărate. Predarea ziarelor către forțe politice. Și aș putea continua.

Ca exemplu, Iliuță Nagy vă spune ceva? Mie da. E primul exemplu care-mi vine în minte. Și “Național” a fost ziar cândva.

Când citesc în comunicatul ăla de “câinele de pază al democrației” aproape că sughiț isteric. Presa spune asta, presa care a fost prima care s-a oferit să rezolve problema asta cu democrația, în funcție de cum se spune de sus. Știți, ca partidul lui Becali. Partid despre care mândrul conducător spunea că este unul de centru, adică când de dreapta, când de stânga, după cum este nevoie. Presa vorbește azi de democrație și de pază. Am făcut #COVID la ochi când am văzut…

Presa scrisă s-a îngropat de una singură. Și va muri horcăind. Probabil vor rămâne în picioare câteva publicații de proximitate, de nișă, dar și acelea vor fi nevoite să tragă din greu pentru supraviețuire. Și vor fi nevoite să vină mereu cu o combinație decentă de informație, educație și opinie. Restul presei va muri.

Mă pufnește râsul când văd uniunea asta cum latră la Guvern să fie ajutată. Între uniunea asta și influenceri/bloggeri/coachi/traineri/whatever nu este nici o diferență în atitudine. Mâna întinsă, poate pică. Nici unii, nici alții nu se pricep la nimic și acum, când vine vremea în care văd în față o viitoare angajare la Mc, KFC sau Taco Bell, urlă de disperare să primească de pomană.

Însă o diferență există. Jurnaliștii chiar aveau o meserie. Ăilalți amintiți mai sus nu se pricep la nimic. Și nimic nu mi se pare mai groaznic decât să-ți distrugi propriul univers doar pentru a ajunge cândva să-l plângi în clipa când distrugerea sa înseamnă inclusiv distrugerea ta. Atât de buni sunt câinii ăștia de pază încât nu au fost capabili să-și păzească nu stâna, ci propriul coteț.

Așa că ăștia, presarii, merită un deget în plus cu care să fi arătați. Pentru că nu au avut coloana vertebrală de a se opune unor lucruri care au săpat încet și sigur la baza jurnalismului, măcar a celui românesc.

Dragilor, bine-ați venit în soarta pe care v-ați creat-o. Sper să vă placă.

Și desigur, sper să vă și doară.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: