Sonet, IV

De aș cuprinde lumea în vorbele-mi perene
Și ar putea ca vie să fie și când tac,
Mi-aș scrileji cu pana un alfabet prin vene
Și-aș sta lângă tăcere și salcie aș fi, și lac.

Mi-ar trece astfel ziua zădărnicind durerea
Desferecând iar lanțuri ce tot mă țin legat,
Mi-aș aroga și drogul de a simți căderea
Când șterg durerea lumii prin fraze ce-am aflat.

Și s-ar deschide drumuri spre perle mult ascunse
Ce au mustit în verbe de care nu mai știm,
Și poate alte sensuri se vor lăsa pătrunse
Când atribute vieții am reînvăța să fim.

În fond suntem coperta pentru sentințe grele,
Și am uitat doar modul de-a fabrica inele.

Comments 10

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: