Sonet, III

Pana-ar fi vrut să cânte, dar vezi tu, nu mi-e bine,
Şi-i greu să fur silabe în colţ de bulevard,
Ştiu doar că eşti în casă şi pui nisip pe mine
Când îmi ucid speranţa şi visele-mi le ard.

Preumbli pe podeaua pe care uneori alunec
Când fug să mă asigur de-un drag contrabalans,
Nu-i ploaie şi nu-i toamnă, însă se iscă tunet
Când paşii noştri, singuri, urzesc acelaşi dans.

Şi nu te pun pe note, deşi am portativul
Pe care-aştern într-una ciudate simfonii,
Nu le-aş permite-n veci să strice echilibrul
Aflând c-aici, la noi, mai ştim a ne iubi.

Şi cade asfinţitul, încet te-aştern pe rug,
Născând o carne nouă din colţi de demiurg.

2 noiembrie 2010

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: