Sonet, I

De-aş pune-n tihnă mâna pe tot ce nu cuprinde
Ascunsul tâlc al cărnii în care mă închei,
Ţi-aş mângâia piciorul din criselefantine
Şi te-aş închide-n mine, pe veci, fără de chei.

Un sunet de vioară îţi este tot grumazul
Cînd degetele mele îl acordează fin,
Şi fără de sfârşit îţi este tot zăgazul,
Acelaşi, înc-o dată, ce-mi este alcalin.

Nu-ncerc să fug de mare, nisipul mă-nconjoară
Pe plajele din tine am învăţat să mor,
Ştiu doar că depărtarea de noi ar vrea să doară
Şi că mor sinonime pentru ce simt în dor.

De fapt, acestea-s versuri, din fapte ce le ştii,
Le vei trăi pe seară, când rime îţi voi fi.

9 aprilie 2009

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: