Și ploile nu vin…sau nu se mai simt: Înregistrat în România #2

Am plecat spre Arene cu speranța că ploile nu vor sosi decât de pe scenă. Nu a fost să fie chiar așa și cred că știe toată lumea cam cum a plouat în seara de vineri. Din toate părțile. Dar să trecem la ce este mai important.

Seara a fost deschisă de Niște Băieți. A fost a doua oară când m-am întâlnit cu ei, prima fiind în seara în care au cântat în deschidere la Marky Ramone. Am și acum aceeași părere ca atunci. Trupa este la nivelul la care poate fi depășită muzical după numai 5 zile de repetiție de către o formație proaspătă de liceeni. În plus treaba cu cover-urile după piese românești, în stil punk, am spus asta și atunci, este fumată de la Z.O.B., și trebuie să spun că băieții respectivi ne-au dat să fumăm de clasă pe Parodisiac. O diferență față de data trecută: nu au aruncat cu bere peste public și nu au râgâit în microfon pe post de gest de protest. Mulțumesc, aș spune. Rezumând, muzica, prestația și tot ce ține de formația asta seamănă perfect cu titlul primului lor album: Adunate din popor și cântate din topor. Underground, nene! Scuze, punk.

Nu se întâmplă întotdeauna, dar un concert presupune uneori și momente ceva mai grele, peste care treci folosindu-te cam de toate rezervele de energie pozitivă pe care le ai. Iar acesta a fost un concert care a venit și cu așa ceva, fiind vorba mai precis de recitalul celor de la Luna Amară. Trezirea la 7 dimineața, plecatul în fugă, aproape fără să ai timp să-ți bei cafeaua, așezatul la biroul de la care te vei ridica peste 8 ore dacă ai noroc, dacă nu ai…poate peste 12, drumul înapoi spre casă, aceleași fețe, ai ajuns să cunoști vecinii de peron ai metroului, vecinii de bloc nu ai cum să ți-i cunoști, urci, deschizi ușa apartamentului luat cu “Prima casă”, în casă nu te așteaptă nimeni, poate pisica, dacă ai una și dacă nu a ales și ea să fugă, deschizi televizorul, mai privești câteva știri și înainte de a închide ochii de te mai minți o dată că lucrurile pe care le faci tu sunt importante și că asta merită orice sacrificiu. Am rezumat starea în care a încercat să mă bage trupa. Nu mulțumesc, eu vreau să râd și când alții cred că nu se cade. Desigur, pentru unii asta este tot ce le trebuie sau au, și probabil că pentru ei recitalul băieților a fost perfect.

La rând, Omul Cu Șobolani. Adică un fel de Valea Plângerii mai de sus, în formă ceva mai ritmată pe unele locuri. De apreciat prestația solistului vocal Dan Amariei, capabil să-și manipuleze publicul așa cum dorește. Bine, ținând cont de unele lucruri și aplicând și puțină sociologie aș risca să spun că nici nu este greu. Am reținut Caută, pentru mine a fost punctul central al recitalului celor de la OCS, dar asta nu înseamnă că nu am uitat de ea imediat ce am ajuns acasă. Desigur, din nou, discutăm strict de gusturile mele și pot spune că, fără probleme, pentru cei care sunt fani sau trăiesc pe muzica OCS, recitalul lor de la Arenele Romane a fost un succes. Eu m-am rezumat doar să privesc ochii goi și sufletele în descompunere. Și, repet, pe Dan Amariei, care știe bine ce are de făcut pe scenă.

Șiii, doamnelor și domnilor, Alternosfera. Din punctul meu de vedere, singura trupă care cântă în românește capabilă să umple un loc în care plouă de până și George Bacovia ar fi plecat de-acolo. Este formația pe care am mers să o văd ori de câte ori s-a putut și de care probabil nu am să mă satur prea curând. Poate pentru că au accentul acela fenomenal, al Moldovei. Poate pentru că îmbină atât de bine fericirea și tristețea și te pun în fața unor întrebări nerostite, dar la care trebuie să ai un răspuns. Poate pentru că muzica lor este una care rar se aude, din nou, din partea unei trupe care cântă-n limba română. Poate pentru că…nu știu, poate pur și simplu pentru că un sanitar străin a zis că vinul nu e vin, iar eu nu am să cred vreodată în sanitarul ăla și-n serile care nu sunt trăite la un pahar de vin și la lumina palidă a unei lumânări. Poate pentru alte mii de motive pe care nu mi le explic, însă Alternosfera sunt o formație care nu și-a confirmat statutul, așa cum le place multora să scrie, ci au făcut din nou o seară prin care și-au oferit sufletul celor din fața lor. Iar asta este totul. Și asta face să nu mai simțim ploile.

Altfel, de organizare nu am ce să spun, mi s-a părut excelentă, s-a intrat și s-a ieșit ușor, am fost bucuros că au lipsit prostiile pe care le consider a fi jetoanele, accesul la zonele de băutură/mâncare a fost facil și nici nu am văzut să existe evenimente.

Foarte ciudată, spun asta din nou, și o voi spune de fiecare dată când va fi de spus, decizia ca toaletele tradiționale ale Arenelor Romane să fie destinate doar fetelor, iar băieților să li se monteze toalete ecologice aproape de ieșirea din incintă. Nu suntem la Vaslui, să ne violăm între noi și, pe deasupra, și noi, băieții, dorim să ne spălăm pe mâini. Bine, mi-e clar, nu toți, dar eu am un sentiment extrem de inconfortabil referitor la asta. Este drept, aveam la mine șervețele umede. Însă mentalitatea din care se naște o asemenea separare este rurală, retrogradă, discriminatorie și, mai ales, certată cu minimele norme de igienă personală. Păcat.

Să ne auzim cu bine de la următoarea cântare.

 

BogDan, Blog De Rocker

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.