Și ai vrea…

uneori cuvintele pleacă,
năruite, plângând, frază seacă,
uneori mai miroase a flori,
uneori n-avem lună și sori.

mai privești cum mai cade o stea,
te mai scurgi dintr-o vară spre nea,
poate vezi chiar ce ei n-au văzut,
cum a fost când să mori n-ai putut.

pari o viață și totuși nu ești,
nu mai vrei să mai știi de povești,
nu respiră nici floarea-n fereastră,
ești prea “tu” iar ei sunt mult prea “noastră”.

și desigur, nici nu ai o fereastră,
și ai vrea doar o toamnă albastră…

Comments 6

  • mâțul zice dupe pervaz: veeezi, veeezi că să poaate?!

    și-aș vrea să-ți torn pe la fereastră,
    când toamna cade peste glastră
    cuvinte noi, de prin gutui
    și gustul cald al toamnei, șui
    ne sunt tăcerile când vie
    mai râde-n noi o poezie.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: