Senior citizen

Am avut ceva treabă prin Centrul Vechi în weekend, așa că am luat nevasta din dotare, am rezolvat treaba care ardea și după aia ne-am proptit în Oktoberfest. Ăla de pe Franceză, cu haleală. Singurul local la care accept să mănânc în clipa când trec prin zonă. Nu înțeleg deloc de ce trebuie să dau sume nesimțite pe mâncare, așa că prefer hrana de bere la preț și calitate decentă. Și berea la sume la fel de decente.

Bun. Și stăteam noi la masă, soarele care mă bătea direct în cap conlucra la perfecție cu berea pe care o băgam în mine, mă gândeam că poate pe seară ajung la Iris în Quantic, Iris ăla serios, cu Costi, ăla al lui Nelu, nu celălalt, al lui Cristi Minculescu Plec Și Revin Când Vrea Ficatul Meu, când mi-am dat seama…

La două mese mai încolo în spatele meu, ceva pensionari. După alură puteau veni doar din două locuri: țările nordice sau Germania. Veseli, cu zmeie sclipindu-le în ochi (știți de unde am băgat-o pe asta, da?), cu retragerea devenindu-le o nouă viață, cu un zâmbet imens, grandios, real, corect. După haine nu păreau prea bogați, dar treaba asta este înșelătoare. Ei nu pun neapărat preț pe țoale și pe brand, numai la noi se face paradă de etichetă. Bă, erau niște pensionari fericiți. Își trăiau clipa. Pensia. Viața care le-a rămas după viața care le-a fost luată. Că na, tuturor ni se ia viața. Știți treaba… îndeplinește-ți visele până când nu te angajează alții să le îndeplinești pe ale lor. Așa merge.

Instant după ce am constatat treaba asta și forma în care erau oamenii aceia, Mihaela mi-a adus aminte de pensionarul meu de aici. Ăla pe care dimineața, zilnic, indiferent de zi, îl găsim în fix două locuri. Fie stă-n stația de autobuz și se uită după mașini (a și zis că de aia stă acolo, vede și el mașinile trecând, câte un autobuz etc.), fie stă la scară, pe chestia aia de beton, la 1 metru, maximum 2, de ghena de gunoi. Ăsta e unul dintre cei mai pensionați pensionari de pe aici, stă de multă vreme-n bloc, cunoscut de toți, știți voi, centauru’ la factorița poștală.

Pe ăia din Oktoberfest mâine îi așteaptă, probabil, o altă experiență. O altă țară. Pentru că na, ce să faci la pensie? Te duci să cunoști mai mult decât știi. Pentru asta ai muncit o viață, să-ți permiți să umbli puțin începând cu vârsta de la care ți se dă voie să faci asta. Desigur, România este ieftină, poate și-au permis-o doar pe asta, dar au ieșit din țară și au luat legătura cu o altă cultură. Proastă, jenantă, inutilă, dar altă cultură.

Pe pensionarul meu de la etajul 2, sau 1, că nu mai sunt sigur, mâine îl așteaptă din nou fie trotuarul, fie ghena de gunoi. Soarta perfectă, ai lucrat într-un gunoi, ai avut o viață de gunoi, te retragi la gunoi. Mori, în genere, ca un gunoi, căci asta ai fost mereu pentru țara și societatea ta. Și-l așteaptă clipa când am să duc eu la ghenă punga aia șmecheră de la Mega, aia scumpă, din care el și cei ca el vor scoate tot ce am pus eu în ea și o vor duce acasă, să o folosească. Pentru că na, costă peste 3 lei… și le este greu să vadă foarte des o asemenea pungă.

Cei din Oktoberfest vor trece mâine pe lângă o nouă provocare. Eu am să trec mâine și-n celelalte zile din viața mea pe lângă propria mea soartă. Mă așteaptă trotuarul, ghena de gunoi și eventual, dacă am noroc, vecinul rocker de la 1 pe care să-l rog să dea mai tare albumul ăla cu Priest, să se audă și afară. Glumesc, nu am să ajung vreodată un asemenea țăran.

Și acum mi-aduc aminte că-n timp ce noi le spunem pensionari ei le spun senior citizen.

Cu accent pe senior.

Pentru că, de fapt, asta sunt. Și, deopotrivă, asta și trebuie să fie.

Noi ne vom trata pensionarii cu atenuatoare de miros. Nu de alta, dar să-i ajutăm puțin să suporte gunoiul la care i-am condamnat. Iar singura lor bucurie va fi că și cei de după ei vor ajunge în aceeași situație.

Asta dacă v-ați întrebat vreodată de ce sunt atât de răi.

Uite, de aia sunt. Și exact de aia… la fel vom fi toți.

Comments 9

  • Not me. Daca traiesc pana la pensie, evident. Ce pula mea, jigodiile astea se duc la cele mai mai dubioase chestii. Se urca-n BMW si-si vad toata tara – cel putin partile interesante. M-a apostat (fara bata) o pensionara din zona sa-mi spuna ca se duce la ceva festival dubios din Scotia. Ma rog, eu la de-alea nu ma duc, dar voi si bosorogul ala paralitic care da din baston la concerte de de metale grele. Sa dea dom’le bateristul mai cu suflet, ca nu se aude aici in spate!!

  • Brrr… Cine i-a mintit ca Romania, Bucurestiul ar fi singura optiune ieftina? Ce mama dracului vezi in Bucuresti? Hidosenia pe care a plantat-o Ceausescu la Izvor? Tot ce exista decent sunt parcurile. Si din alea au si ei.

    Desi poate as intelege de ce ai veni cu un copchil in Romania: uite, puiule, asa o sa arate si la noi daca nu inveti sa-ti strangi dracului gunoaiele din urma ta.

    In ceea ce ma priveste, eu prefer sa-mi traiesc clipa acum, pentru ca nu am de unde sti daca o sa mai apuc atunci. Chiar daca traiesc, n-o sa mai fiu in stare fizic de intensitatea experientelor de acum. Concertul de acum doua saptamani a fost extraordinar, dar mi-am luat o izbitura care m-ar baga in spital daca as fi “senior citizen” (pensionara n-o sa fiu oricum).

    • Nu știu. Probabil că ai o văd ca o experiență. Cu ce rămân din ea… asta este treaba lor. Pentru mine Bucureștiul este cea mai mare cocină ce s-a putut inventa vreodată, deși sunt sigur că sunt altele și mai și. Numai că de alea nu-mi pasă, îmi pasă de a mea, că aici trăiesc, din nefericire.

  • Omul era in vacanta, normal ca era cu gura pana la urechi. Ca altfel seniorii stau si pe aici agatati incordati de gard sau cu catelul din dotare la plimbare doar ca sa se uite ce scula si-a luat vecinul, ce masina a mai trecut pe strada si ce-i mai face ala tanar de peste fjord nevestei. Si da, mai stau si pe langa tomberoane daca ala e unghiul bun, hehehe. Noi ne-am mutat de curand (ferestre mari si sus si jos) si avem parte de toti seniorii din cartier venind la, cum zice nevasta-mea, “acvariu” sa vada ce ne-am mai luat prin casa.
    Tare mi-e ca ne senilizam cu totii la fel, diferenta e doar de buget si vacante. Ar fi fost misto ideea ca in alte locuri imbatranim mai frumos.
    Iar Bucurestiul e misto daca-l privesti fara idei preconcepute si nu te astepti la mai mult decat e. Cel putin mie cat am stat in el (prin anii 90), mi-a placut.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: