Să fim înțeleși: Electric Castle Festival nu este nici cultură, nici muzică

Am pornit acum câteva zile o discuție de la ideea că nici un gen muzical nu poate fi blamat. Desigur, poate, și asta se întâmplă fără probleme, dar la bază am putea spune că atâta vreme cât el servește unei categorii de public, atunci lucrurile sunt cât se poate de corecte. Asta nu înseamnă că Rimsky-Korsakov poate fi egal cu Guță, Delia cu Mahalia Jackson, Xonia cu Janis Joplin, Antonia cu Joss Stone, Aura cu Doro sau Led Zeppelin cu Oasis. Tona de nume poate continua, după gusturi.

Ei bine, tocmai de aici începe problema.

Societatea modernă pune pe picioare, pe măsură ce lucrurile avansează, un singur tipar. Nu mai ai nevoie să comunici și să fii auzit. Am trecut de acest pas. Azi ai nevoie să comunici ceea ce vor ceilalți să audă. Pentru că un mediu nesănătos din punct de vedere social și economic duce la teama de izolare de comunitate și-atunci se generează nevoia de a fi aproape cu orice preț. De aici s-au născut concepte precum cel de corect politic, nimic altceva decât nevoia tuturor de a se simți aproape și deschiși către categorii de public care să întregească o gașcă globală din care să te simți fericit că faci parte și, desigur, apărat de singurătatea pe care ultimii ani au dezbrăcat-o de importanță. Pentru că este cu adevărat important să fii singur când trebuie și, mai ales, cum trebuie.

Sunt practic anii în care se anulează orice nuanță a raționamentului și individualității. Alb și negru, bine și rău, bun și prost. O scală care servește de minune tuturor, pentru că este mai ușor să conduci o lume concentrată la doi poli, și una răspândită peste grade de apreciere care impun mult mai multe eforturi.

De ce această introducere?

Pentru că acum câteva zile discutam cu cineva din apropierea mea care-mi spunea că, indiferent că Blog de Rocker tratează un anume gen muzical, am fi cumva obligați să scriem despre Electric Castle Festival. Spunea persoana respectivă că este un eveniment cultural extrem de important și un moment seminal pentru muzica momentului.

Am trecut peste faptul că seminal nu este decât un anume lichid. Sunt obișnuit să văd că puțini sunt cei care mai cunosc sensul cuvintelor în limba română, iar cu împrumuturile din engleză prost aplicate deja nu ne mai putem lupta pe măsură ce Bucureștiul se umple zilnic de piarițe sosite să incentiveze.

Din punct de vedere al lucrurilor enunțate în deschiderea acestui material ar trebui să spun că da, evenimentul cultural intitulat Electric Castle Festival este extrem de important și că da, evenimentul este determinant pentru muzica momentului. Așa ar fi normal și logic DACĂ am gândi în alb și negru. Numai că pentru mine lucrurile stau puțin diferit.

În primul rând, evenimentul este important și este cultural în aceeași proporție în care este important și cultural momentul în care vreo solistă de-a nostră cântă la nunți sau face reclamă la chips-uri de proastă calitate. Și acest eveniment, ca și exemplele mele, au aceeași cheie: transmit ceva unei categorii de public extrem de interesată de acest lucru. Și cum peste tot este vorba de muzică și dans, inclusiv în clipurile cu chips-uri, importanța și cultura sunt egale. Doar că vedeți, cultura s-a cam dus dracului. Și nu mai știi acum cât este de cultural să stai cu laseru-n ochi și cât de cultural este să stai cu chipsu’ cu shaworma în bot.

Din punctul meu de vedere nu sunt sigur nici măcar de faptul că acel eveniment este unul cultural. Desigur, unii ar spune că este. Numai că aici intervine scala de valori complexă care spune că un act cultural îți transmite ceva viabil, din care poți învăța. Ei bine, comparând lucrurile cu Metalhead Meeting, de exemplu, de la ECF nu ai ce învăța. Numai și simpla consultare a versurilor, când există în cazul primului eveniment, și te lămurește că lucrurile transmise către tine diferă groaznic în esență. Mă refer, desigur, la informația de calitate pe care o primești, la declarațiile sau afirmațiile care te pot determina sau, măcar face să raționezi un pas mai încolo.

Trecând mai departe, ar trebui să accept, în alb și negru, că discutăm de muzica momentului. Nu pot accepta asta pentru că nu pot accepta că discutăm de muzică. Două laptop-uri, trei stroboscoape și patru programe uneori ciordite de pe net nu fac o muzică. Cel puțin nu în modul în care accept eu acest lucru. Ceea ce se cântă acolo nu poate fi, după toate normele de calitate, muzică. Este o modalitate, însă, de a aduna la un loc oameni cu valori șubrede, adunați în confreria din începutul materialului, oameni care ajutați de luminile din ochi și de ceea ce consumă socotesc, și au dreptul acesta, orele care trec peste pasiunea comună ca fiind muzică.

În rest, nu am cum să pun sunetele acelea pe picior de egalitate cu BB King, de exemplu. Priviți clipul de mai jos. Ascultați cum poate începe acea piesă, ce suflet poate da instrumentului, așa cum fac de altfel toți cei de pe scenă, cummerge piesa aceea. ACEEA este muzică. Pentru suflet, pentru o scală de valori în culori multiple, pentru oameni cu discurs articulat și coloană vertebrală distrusă poate, dar nu în totalitate. Nu pot, de asemenea, să compar tastele cu chitara. Desigur, ultima ar putea dispărea, tocmai de aceea am de gând să am mare grijă de a mea, s-ar putea să devină obiect de colecție. Un bend nu poate fi egal cu bum-bum-bum, poc-poc-poc, zdronc, mai dă o pastilă, ce tare e lumina asta, frate!

Nu sunt corect politic, dar concluzia mea este că acela nu este eveniment cultural și, cu atât mai puțin, unul legat de muzică. ECF nu oferă nici una, nici alta. Este doar locul de defulare al unor oameni pe care-i consider prea temători pentru a lupta cu generalizarea și globalizarea. Nu este rău că există. Însă, în ochii mei, nu va avea vreodată o altă valoare decât aceea de debușeu. La fel ca și numele enunțate mai sus în comparațiile pe care le-am făcut, nu-mi vor oferi decât momentul. Așa cum Guță îmi poate cânta o manea la o nuntă, desigur, de care să mă bucur în clipa aia, sau Xonia își poate dovedi calitățile muzicale dând din fund pe cine știe ce plajă mă aflu, un alt moment de care pot alege să mă bucur, la fel și ECF poate fi un eveniment, căci este, dar nimic mai mult. Cultural și muzical, niciodată.

Așa că el nu-și va găsi locul vreodată nici în interesele mele, nici în interesele celor către care transmit informație.

Asta este, nu sunt corect politic. No ECF 4 You.

BogDan, Blog De Rocker

6 comments
  1. Pai…daca ECF are ecou’ asta in viziunea ta, abia astept sa-ti citesc parerea despre discoteca aia imensa careia clujenii i-au zis “Untold Festival” 🙂

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.