Rock-Unplugged: aproape frumos

Cred că știți deja că pe 13 iunie am fost în Old School, acolo unde presta pentru prima oară la București proiectul Rock-Unplugged. Cum sâmbăta și duminica am decis să nu prea mai bag munci, haideți să vedem azi, adică luni, ce se poate spune despre ce am auzit acolo.

Încă de la început trebuie să vă anunț că Eugen, Paul și Costi sunt muzicieni redutabili. Și din acest punct de vedere avem de-a face cu o formulă foarte solidă de unplugged. M-am temut puțin de ceea ce urma să ascult, ținând seama de faptul că cei trei au experiențe, abordări și voci diferite, și că provin din trupe care nu prea pot fi aduse pe același drum. Însă a fost bine. La fel de bine a fost și când vine vorba de partea instrumentală, acolo unde vrăjitorul Eugen a găsit metoda prin care să lase loc liber și colegilor săi. Drept pentru care s-a format o combinație care pe alocuri sună extrem de contrastant, pe alocuri extrem de identic, nici una dintre cele două situații neaducând vreo problemă, ba dimpotrivă.

Despre piese, când vorbim despre cei trei este clar la ce ne referim. De toate pentru toți. Ceva Krypton, ceva Voltaj, ceva Antract, toate acestea pigmentate de o voce pe care nu am mai auzit-o la Paul de pe vremea când Antract scotea albume, și pe care o cunosc la Costi din cele câteva recitaluri Tribut la care am fost.

Publicul a fost și el acolo și trebuie să spun că pe alocuri mă așteptam să fie mai alert. Dar aici am senzația că a concurat și locația, una pe care sincer să fiu nu o văd sub nici o formă adecvată pentru asemenea manifestări. Este spațioasă, aerisită, dar nu se lipește deloc, nici în modul în care este aranjată, nici decorată, cu ceea ce are nevoie ceva care depășește ca sunet limitele nunților, botezurilor și cumetriilor. Adică, Aurei i-ar sta foarte bine acolo, cu tot cu chiloței și aripioare, cântând la o tăiere de moț, dar nu și unor oameni pentru care muzica înseamnă și talent și suflet. Pur și simplu locația le răpește din ceea ce au de oferit. Sper ca data viitoare să fie vorba de o locație mult mai adecvată.

De final, nu am să sar în sus de bucurie. Desigur, ne-am simțit cu toții bine, cei trei s-au simțit extraordinar și toată lumea a părut să plece mulțumită de acolo. Eu însă am rămas cu gustul unor anumite unplugged-uri în care l-am văzut pe Eugen, alături de Gabi Nicolau, și pentru mine aceea este combinația perfectă. Nici aceasta nu este rea și răspunde bine la nevoile publicului, însă din ea lipsește ingredientul acela special care face dintr-o seară ceva care nu se poate uita sub nici o formă.

Oricum, mergeți să-i vedeți pentru că merită. Eugen, Paul și Costi vor ști să vă facă să vă simțiți cât de bine se poate.

Și va fi aproape frumos.

 

Bogdan, Blog De Rocker

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.