Recomandări sau nu: ce am mai ascultat, partea a III-a, românească

Trebuia să scriu de ceva vreme de ele, dar cum…anumite lucruri nu au fost chiar cum vreau eu, am cam întârziat. Nu-i nimic, întotdeauna este mai bine mai târziu decât niciodată.

Călin Pop – Undeva

Probabil unul dintre cele mai bune albume ale unui artist român. Mi s-a părut impecabil de fiecare dată când l-am ascultat, cum de fiecare dată mi-a oferit noi interpretări. Sufletul și virtuozitatea cu care ne-a obișnuit Călin sunt ca la ele acasă pe Undeva, și este greu de crezut că mai există cineva care să poată combina atât de bine sensibilitatea cu ingeniozitatea compozițională și interpretativă. Nu vă așteptați, dacă-l ascultați, la Celelalte Cuvinte. Da, normal, ele sunt acolo, doar că sunt acolo strict în varianta personală a lui Călin și probabil că acesta este unul dintre punctele cheie ale produsului discografic. Dacă nu ați pus încă mâna pe el, deși a apărut de ceva vreme bună, nu mai stați. Vă garantez că merită și că Undeva nu trebuie să lipsească din colecția nimănui.

9.7 Richter – Ground zero

Energie, forță și impetuozitatea, așa aș putea descrie produsul celor de la 9.7 Richter. Desigur, se poate spune că la capitolul creativitate acesta aduce aminte de unele lucruri, și am auzit de prea multe ori de asemănarea cu Judas Priest, nu este cazul să mai discutăm de ea. Cert este că băieții au reușit un album alert, care te ține în priză, o descărcare de metal care se vede mai rar pe meleagurile noastre. Ceea ce frapează, și dacă-l veți asculta îmi veți da dreptate, este producția: mi se pare excelentă și total neașteptată pentru România. Una peste alta, un album care se află veșnic pe telefonul meu și pe care-l pornesc în clipa când am nevoie de ceva mai multă energie, și de la români. Tot respectul meu pentru reușită, un album care nu trebuie ratat.

Kempes – Regăsire

Este foarte greu să-ți dai seama cum trebuie perceput albumul lui Ovidiu care, alături de băieții de la Gothic, a format trupa Kempes. Să-l privești ca pe un album solo al lui Kempes ar fi păcat, căci băieții de la Gothic sunt rupere, să-l privești ca pe faptul că Gothic i-a dat cu adevărat viață lui Ovidiu ar fi din nou o greșeală, căci fără el acest Regăsire nu ar fi însemnat nimic. Ce se poate spune este că Kempes ne scapă și de spectrul Cargo care planează asupra numelui, desigur, prezent pe album, dar și de cel al Rezident Ex, unde părerea mea este că Kempes s-ar fi cantonat în lălăielile acelea întrerupte doar de fantastica prestație a lui Matthias Lange. Așa că Regăsire este un album sănătos de metal, cu o trupă care beneficiază de o voce încă excelentă și de instrumentiști de clasă. Nu am multe de reproșat, muzical vorbind, de fapt chiar nu am nimic de reproșat, se poate spune că este cap-coadă excelent. La un moment dat se estompează chiar și versurile, capitol cu care am o problemă gravă, mai ales în ceea ce privește unele piese, dar nimic nu este așa rău cum pare la prima vedere. Una peste alta, un album care trebuie neapărat ascultat, pentru că are ce să ofere.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: