Recomandări sau nu: ce am mai ascultat, partea a II-a

U.D.O. – Decadent

Tataia Dirkschneider se întoarce și este foarte bine că face asta. Am crescut cu Accept și continui să consum cam tot ceea ce oferă cele două trupe apărute din scindarea legendei. Poate că nu mulți înghit genul acesta, dar Udo reușește din nou un album exact așa cum te aștepți când vine vorba de metal teuton. Nu este ceva să sari în aer, nu te uimește cu nimic, este pur și simplu energia pe care o știm concentrată în…decadență. Un plus pentru “Mystery”, piesă care-mi aduce puțin aminte de compozițiile fantasticului Jon Oliva, și un produs pe care-l recomand din tot sufletul. Să fie teuton, baby!

Europe – War of kings

Albumul suedezilor este probabil unul dintre cele mai perfecte lucruri pe care le-am ascultat în ultima vreme. N-am crezut vreodată că Europe va ajunge să cânte așa, dar iată că o face și o face de zile mari. Avem acolo absolut tot ceea ce poate face Europe, de la sonoritățile cu care ne-am obișnuit până la cele moderne, cu care Europe începe să ne obișnuiască, totul împachetat într-un chef de cântat de zile mari și o inspirație neașteptată. De ascultat neapărat, și de mers la concertul pe care-l vor susține în acest an în România. Europe a evoluat fantastic din trupa care cânta de inimă albastră, și este printre puținele din garda veche care reușesc să se păstreze excelent în anii în care suntem.

Toto – Toto XIV

Williams, Porcaro și Hungate s-au întors și acest lucru se vede din plin. După ce l-am ascultat de două ori, pot spune că Toto reușesc o bijuterie care nu trebuie să lipsească din colecția nimănui. Așteptați-vă la orice de la acest album, de la lucurile cu care ne-a obișnuit deja trupa, trecând prin pasaje care aduc aminte de Journey, până la interpretarea modernă a stilului, pe care băieții o execută ca la carte. De asemenea, un concert pe care nu cred că trebuie să-l ratați, Toto urmând să cânte în acest an la Sala Palatului. Iar dacă mergeți acolo, nu vă grăbiți să le cereți prea repede piesele cu care au făcut istorie. Piesele noi spun că istoria se scrie și azi.

Boz Scaggs – A fool to care

Noul album al lui Boz vorbește mai ales despre blues. La început un blues mai spre country, dar extrem de bine realizat, după care ajungem și la clasic și modern. Country care, fie vorba, a dat ceva piese care pot fi considerate bijuterii și în interiorul căruia se pot găsi elemente pentru mai toate stilurile muzicale posibile. Mie mi s-a părut un album plăcut la ascultare, chiar dacă stilul lui Boz nu face parte chiar din ceea ce prefer eu ca blues, însă interpretările moderne fac mult bine genului. Este acel tip de album pe care-l asculți cu plăcere în orice context, și pe care reușești să-l reții pentru că Boz a știut foarte bine să-l facă se se impună. Pentru iubitorii blues-ului aș spune că ar fi păcat să nu-l asculte.

Beth Hart – Better than home

Dumnezeule! Atât am putut spune după ce am auzit ce poate face Beth pe acest album. Pentru Better than home nu există cuvinte, există doar suflet. O bijuterie muzicală pigmentată de toate sentimentele umane, pe care Beth Hart o transformă într-o declarație pe care nu o poți uita. Nu cred că există la ora actuală un artist care să se poată compara cu Beth, și nici nu cred că va exista în perioada următoare, pentru că așa ceva nu se mai fabrică ușor. Sunt piese care te bucură, sunt piese care-ți îngheață inima, sunt piese în care descoperi speranța chiar și acolo unde la prima vedere nu este. Nu pot, chiar nu pot să cuprind tot ce oferă Beh Hart prin noua sa apariție discografică. Puneți mâna și ascultați-l negreșit, puneți mâna și luați bilet la concertul de la Sala Palatului, în speranța că acesta se va ține. Așa ceva nu poate fi ratat.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: