Primul primar care anunță dărâmarea Militariului are sprijinul meu extins

Plec de la secția de votare și mă duc la Apusului să iau și eu un autobuz. Plănuiam să merg în Regie, eram sigur că pe acolo se poate bea ceva alcool.

Vine mașina, totul frumos, aer condiționat în 336, civilizație. Nu și pentru două doamne care deschid geamurile, norocul nostru că le-a explicat șoferul că sunt proaste și că aerul condiționat cu geam deschis nu este chiar cea mai bună combinație.

La prima stație, care se cheamă tot Apusului, se urcă trei pirande, patru boraci și doi domni. Domnii aveau berea în mână și țigara-n gură, este drept, aia din urmă neaprinsă. Încep să vorbească în stilul caracteristic. Apoi trec la dedicații către cunoscuții din mașină, ceva de gen “spune-i că-l salută Mitică Țiganu’, știe el cine sunt”. Partea finală, au Carla’s Dream în sânge și se apucă de cântat “op, eroină, op, op, eroină”, moment în care eu și nevastă-mea clacăm psihic și decidem să ne dăm jos la prima. Prima în cazul ăsta era Răsăritului și în spate venea un 136, deci șanse bune de a ne continua călătoria.

Doar că nu.

Pentru că în 136 se aflau doi cetățeni de aceeași etnie cu Mitică Țiganu’, un el și o ea, care stăteau pe scaunele din spate, descălțați. Vă dau cuvântul meu de onoare, în viața mea nu am dat de o mașină mirosind așa. Era pur și simplu pestilențial. O fermă de sconcși. O mizerie de nedescris. Probabil că animalele alea nu mai cunoscuseră apa de pe vremea în care aceasta a fost inventată. Nu vreau să știu unde trăiau ăștia, nu am asemenea forță să aflu, dar aș vrea să aflu de ce dracului trăiau, că asta e o întrebare legitimă pentru un om normal. Nici măcar nu cred că au votat, nu aveai cum să le permiți să intre la vot pentru că se scorojeau foile de cum treceau pragul secției de votare…

Pe deasupra vorbeau cu unul mai tânăr pe care-l îndemnau să ia metroul către nu știu ce direcție, pentru că ajunge mai repede, doar că ăsta spunea că nu se duce cu el pentru că acolo e Diavolul care l-a mai prins o dată în metrou și a simțit cum îl ia pe la spate.

Ne-am dat din nou jos la prima, adică exact la mine-n zonă, la Lujerului și am făcut drumul până la Cora printre blocurile pe unde mi-am futut copilăria. Băieții erau tot la uzina unde se adunau și tot pe băncile pe care am stat și eu de atâtea ori. Mizeria de acolo, pe care am dorit să o uit, era acum ca un Radisson Blu pe lângă ceea ce trăisem în autobuzele alea două.

Primul primar care promite că dărâmă Militariul din temelii și că-l populează cu persoane decente și care să se încadreze în statutul de biped va avea sprijinul meu extins, în sensul în care-mi aduc personal prietenii la vot și-i bat de se cacă pe ei dacă nu pun ștampila unde trebuie.

Până atunci mă țin departe de el. Vizite cât mai puține și scurte pentru că dăunează tenului.

PS – Dacă se nimerește pe aici vreun bou sau vreo vacă pregătiți să-mi explice despre Militari atunci le transmit că acolo am crescut, că am mai bine de 35 de ani trăiți în mizeria aia și că este probabil ca eu personal să știu cu ochii închiși fiecare stradă din zonă și să apreciez exact unde poți să trăiești decent și unde nu poți să trăiești decent când vine vorba de Militari. Așa că muie și marș de-aici cu mândria de militarian.

Comments 12

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: