Poveste cu lorzi: minunații, fantasticii și excelenții recrutori britanici

De fapt nu este o poveste, sunt chiar trei. Le dau una după alta, în ordinea în care au apărut și concluziile le trageți voi. Aș trage și eu una la final, dar na, aș fi subiectiv, dragul de mine.

Acum vreun an sau poate doi mă abordează o firmă. O tu, centaur luminos, rază de speranță în ale IT-ului, Luceafărul pusului de RAM în placa de bază, n-ai vrea tu să vii la noi pă Londra să ne faci fericiți? Mno, pula mea, cum să nu vreau, scăpați-mă de aici, vă rog. Dau eu vreo două teste. Îmi scriu ăștia pe email după ele, boss, să moară Jamaika și Suzuki, ai intrat pă finală, finala se ține la Hotel Marriott în ziua X la ora Y, te rugăm să ne confirmi că ești interesat, o să fie interviul final, tu și încă ceva băieți. Cum să nu, vine băiatu’.

Cu o seară înainte mă duc în Centrul Vechi să beau cu doi amici. Vin pe la 4 acasă, mă culc, dimineață la 8 gata de funcționare, nu mă durea capul, de-astea, eram chitit să mă fac londonez. Și vine un SMS: “din motive obiective suntem nevoiți să suspendăm pe moment sesiunea de interviuri de la București, dar ținem legătura”. M-am ofticat.

Legătura am ținut-o. După vreo 3 luni mi-au scris întrebându-mă dacă nu sunt interesat de un post remote la… București. Să moară mă-ta că aș fi! Le-am explicat clar că eu nu plec din firma mea la nici o alta în România și că să facă bine să mă lase să mă dau cu barca pe Tamisa, așa cum au promis. Mkay, nu se poate. Bine, sugi pula. Peste alte 2 luni vine alt email: da’ n-aș vrea un post remote la Sibiu? Loool, le-am scris înapoi, ba da, cum să nu, Sibiu frumos, 2.000 euro în mână după taxe și sunt al vostru. A, păi nu avem pregătită suma asta. A, păi sugi pula cu poezia ta. Desigur, nu că aș fi avut intenția de a mă muta acolo, am zis doar să o calmez pe ornitorincă. De-atunci nu mi-a mai scris, am scăpat.

Ceva mai târziu de treaba de mai sus trimit eu un CV la niște neni. CV-ul este acceptat, îmi scrie hașerița firmei că da, e bine, hai să discutăm să vedem cum ne ajutăm reciproc. Stabilim un interviu? Stabilim, fetița, nu știu ce pula mea ai mai vrea de la mine după ce scrie în CV-ul ăla, dar de ce nu. Păi uite, ziua X ora Y e bine pentru tine? Desigur.

Cu o oră înainte de interviu îmi scrie că este bolnavă în polipi, a făcut tengâtită de la câtă pulă rece a luat și că să reprogramăm, nu poate vorbi cu gura plină. Cum să nu, tanti, facem și asta. Ei, să-mi spuneți dacă de atunci v-a căutat cumva pe vreunul dintre voi, că pe mine nu. Și nu vă spun cât timp a trecut.

Al treilea. Tot așa. Văd eu job și zic, hai să aplic. Ceva in house, finuț, vreo 70 de oameni la sediu, taman bine să mă mai odihnesc puțin muncind. Îmi scrie nenea ăsta înapoi: “Thank you for applying for the 1st Line Support role that I am currently working on. I am very keen to speak with you regarding the opportunity a bit further so I you could give me a call please on 01xxx xxx xxx as soon as possible that would be much appreciated.

I-auzi, frate, linia fierbinte, cu keen inclus! Și na, aș fi sunat, dar sincer, nu e chiar genul meu, nu aș fute așa ceva. Îi scriu macacului coroanei că mi se pare puțin aiurea să mă pună să-l sun, că discuțiile avute până acum cu potențiali angajatori străini s-au efectuat în urma apelului inițiat de ei către mine, de-astea finuțe, să nu se simtă vita ofuscată că lucrează pe un post cu care nu are vreo legătură. Și se așterne pauza. Ei, ce-mi scrie el după vreo săptămână și mai bine? Ia uitați:

“Hello,
Thank you for your recent application of 1st Line Support.
Your details have been reviewed and you have not been selected for shortlist on this occasion.
Due to the nature of this position and the volume of response we will be unable to provide specific feedback to you however, we would advise that you continue to look on our website www.XXX.uk.com, where we advertise all our positions.
Thank you again,”

Păi, sincer, să n-o fut eu pe mămițica lui între gingii?

Cum am spus, concluziile le trageți voi. Eu aș putea să generalizez și nu este deloc frumos. Deși mamă-mamă ce-aș mai face asta…

Hai cu Brexitu’, sunteți speciali.

BONUS TRACK – Deutschland über alles

Firmă din Berlin, sediu la doi pași de Checkpoint Charlie, vorba aia, muncești în istorie, frumos, Potsdam nu departe, orășel mistocuț. Trec de primul interviu. Foarte tare Bogdan, hașeru’ nostru te-a plăcut! Zic să nu mă entuziasmez. Vine al doilea, cu un nene de tehnic, jumătate de oră i-am spus tot ce dorea să știe, primesc după aia pe email omul nostru vrea să-ți adreseze mii de mulțumiri, este impresionat de tine, mergem mai departe. Aici m-am entuziasmat și am vrut să le scriu că prefer mai puține mulțumiri și mai multe mii. De euro, desigur, dar na, ce știu eu. So… Bogdan, mai ai de discutat doar cu șefu’ pă helpdesk din clădirea aia, ca să vadă dacă vă placeți, nu se mai pune problema de interviu tehnic, ne-ai demonstrat că până și beat reușești să bagi mausu’ în USB!

Good. Și aștept. Și aștept. Și aștept. Și le scriu. O voi, germani, urmașii lui Wagner din care și-a tras Manowar seva, consumatori de bere, mâncători de cârnați, ce facem, dăm interviul ăla ca să mergem împreună la primul salariu într-un Kartoffel House, să comande și pipota mea zwei wurst und ein bier?

A, păi Bogdan, știi, s-a suspendat angajarea pe post o perioadă, ne pare rău că nu te-am anunțat, e greșeala noastră, și după ce suspendarea a fost ridicată am găsit pe altcineva mai aproape de noi. Ne pare rău, reținem CV-ul, alea-alea, baftă.

Arbeit macht frei, zic, ce sloboz…

Comments 6

  • You’re doing it wrong.

  • Try harder :) Cand am sarit dintr-un oras in altul am avut in 2-3 saptamani interviuri cu vreo 5-6 firme din care doua s-au terminat cu oferta concreta pe masa, si asta fara sa locuiesc acolo deja. Nu te astepta ca procentul de seriosi in afara sa fie 100%, ca nu e.

    • Exact, despre aia era vorba, despre procentul de serioși de afară :)) Ce ai citit mai sus reprezintă chiar partea aia de oameni care m-au dezamăgit. Cu Berlinul a fost chiar nasol, mă doream berlinez, începusem să studiez niște lucruri… așa cum s-a întâmplat și mai nou, cu alții. Că na, vrei o căruță… e bine să vezi dacă ai cai pentru ea. Trecând de asta, britanicii mi-au lăsat la modul general un gust amar. Îmi mai aduc aminte de o discuție, părea să plece serios. Tipa a fost deosebit de interesată de salariul meu actual. I-am spus că ăsta nu mi se pare un punct de discuție, mai bine ne concentrăm pe ce ofer eu și ce pot oferi ei. Nu și nu, ea dorea să afle care este salariul meu actual. Bine, pisică, na, atât am. La care ea… “să mă ierți, dar acesta este un salariu care aici la noi este considerat de căcat, nimeni nu ar munci pentru banii ăștia”… well, 2 secunde m-am simțit într-un fel, din a treia începeam deja să îi explic niște lucruri. Ne-am despărțit prieteni, a rămas că nu ne mai auzim vreodată :))

  • You’re feeding my confirmation bias 😂

    S-ar putea sa-mi schimb parerea candva, dar acum nu ma vad intorcandu-ma in postura de angajata. Nu ca n-ar fi o multime de aspecte urate legate de situatia mea actuala, dar… love and hate it, wouldn’t trade it!

    Cat despre intrebarea aia legata de venitul actual, eu le-am zis sa inghita sabii si pur si simplu am plecat de la interviu. Pe vremea cand inca practicam sportul asta de a incerca sa obtin privilegiul de a lucra pentru altcineva.

    • Teoretic aș putea să trec și eu pe spatele meu și să fac o firmă sau ce draci se mai face azi cu care să iau câteva firmulițe mici pe care să le drenez de niște bani și să o duc mai bine decât o duc acum cu salariul. Teoretic, zic, pentru că practic urăsc statul român și m-ar durea și mai tare sufletul dacă ajung să interacționez cu ei la nivel de acte. Pe zona mea de helpdesk e mai greu să iasă asta, dar poate ieși, sunt sigur că dau de cinci, șase, șapte firme de la care să iau 10 milioane pe lună și, adunate, milioanele astea să fie… nu-ți spun cu câte mai multe decât salariul meu actual :) Numai că, repet, a lucra direct cu statul român este pentru mine ceva mai greu decât orice altceva. Sunt gata să o f** pe premieru’ Vasilica dacă asta-mi salvează viața, dar nu să fiu în relații directe cu statul român. Nuuu :)
      Altfel, ai perfectă dreptate. Îndeplinește-ți visele tale până nu te angajează alții să le îndeplinești pe ale lor, cam așa era :)

Dialogăm? :)

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: