Poezie despre parvenitism și impostură

Era să pierd rândurile de mai jos. Uite că nu le-am pierdut. Și este bine că este așa, pentru că-mi place să nu uit ce sunt parvenitismul și impostura. Mă rog, la ora la care au apărut aveau și contextul, azi ne rămâne doar să mergem pe ideea de autenticitate, căci nu s-a schimbat nimic, ba dimpotrivă.

Să mai treci seara pe aici, aş vrea să stăm de vorbă,
Să-ţi povestesc ceva de Kant când mestec lin în ciorbă.
Şi de sacou să te dezbraci când eu vorbesc de teatru,
Doamne, am scăpat un vernisaj, se duce lumea dracu’!

Să nu-nţelegi nimic ce spun, eu sunt o preţioasă,
Vreau doar să mă priveşti aşa, la cât sunt de stufoasă.
Coelho să-l iei din raft, şi să citeşti o parte,
Nu e nimic de capul lui, da’ pula mea, e-o carte.

Nu încerca să mai aduni în neuroni cuvinte,
În mine zace Li Tai Pe, şi nu-i deloc cuminte.
Iar când şampania destupi, tu, simplu ambidextru,
Apucă-te te rog de ea şi zi-mi despre Ionescu.

Şi să nu uiţi că la muzeu vom merge mâine seară,
E kewl, pe trend şi au WC-u, şi-mi place, pute-a ceară.
Nici weekend-ul să nu-l ratezi, avem un seminar,
Dar între Ţuţea şi Tolstoi, de-ajungem n-am habar.

Haide, să mergem dar în pat, iubeşte-mă-n buestru
Printre suspine ca să-ţi spun cum scrie Cărtărescu.
Şi la orgasm să sari subit, să nechezi a plăcere,
Căci Paler se răsfrânge-n noi, privindu-ne din bere.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.