Piatra Albă: când încremenești și te miști în același timp

Piatra Albă este așezat în zona fostei cofetării Indiana, la Romancierilor. De-a lungul anilor petrecuți pe aici am văzut că a cunoscut mai multe modificări, mai ales în ceea ce privește zona de afară, iar acum are cumva și nenorocul de a fi așezat la doi pași de lucrările la metrou. Însă nu este așa grav cum pare la prima vedere.

Cu partea de interior m-am acomodat mai greu. Mi se pare desprinsă direct din restaurantele de dinainte de ’89, neprietenoasă, înghesuită și tristă. Poate-i doar părerea mea, însă. Când mergeți acolo trebuie să știți că restaurantul adăpostește multe evenimente, așa că vă puteți trezi în mijlocul unuia dintre ele, indiferent de natura lui. De asemenea, de două ori am fost surprins de o formație care interpreta la modul popular piese din repertoriul Holograf sau Direcția 5. Trebuie să luați în calcul treaba asta, căci lucrurile pot sta așa și așa. Nu este chiar ușor să mănânci când lângă tine are loc treaba asta.

Afară avem un spațiu mai vechi, generos, o terasă destul de mare, dar care acum nu mai este folosită, probabil din cauza lucrărilor la metrou. Nu este fantastică, dar este mărginită de chestii verzi, așa că dă senzația de intimitate. Am văzut destule meciuri acolo, a fost mereu ok. Mai de curând a apărut și un al treilea spațiu, ceva ce se vrea un fel de lounge, loc care văd că adună mult mai multă lume, mai ales persoane mai tinere. E cumva normal, mica hipstăreală atrage mereu și crearea unui spațiu care să vorbească despre așa ceva nu face decât să bucurea lumea de anumite vârste și apucături.

Meniul este destul de bogat și se mulează pe mai toate tipurile de preferințe. Au chiar și cheeseburger și am văzut păreri bune despre el. Porțiile au fost mereu ok, iar mâncarea nu pot spune că a dezamăgit chiar și-n clipele în care nu avea nimic deosebit. Oricum, nu poți spune că ai avut vreo experiență fantastică, doar cea normală la care te aștepți când te duci la un restaurant. Te duci să petreci ceva clipe la masă, să mănânci și asta este. Vorba aia, poate fi mai rău.

Servirea a fost ok. Politicoasă, rapidă, și nu am văzut vreodată pe cineva nemulțumit de ea. Desigur, din nou, aici totul depinde gusturi, ceea ce mi se pare mie normal în materie de relație dintre mine și chelner le poate părea anormal altora. Una peste alta, nu am avut probleme. Nu este servirea de la Shogun, dar mă pot mulțumi și cu asta câtă vreme funcționează.

Prețurile sunt cumva în zona celor de la Shogun. Din nou avem de-a face cu un restaurant pe care-l pot considera de cartier, dar care practică prețuri de centru. Dacă-n cazul Shogunului treaba asta vine cu niște avantaje și treci mai ușor cu vederea lucrurile, aici chiar consider că este cam scump pentru ceea ce oferă, mai ales dacă alegi sau nimerești să stai înăuntru.

Toaleta este curată, e ok, poți să mergi fără probleme. Nu-i de nivelul celei de la Hanul Drumețului, dar asta nu înseamnă că te vei simți inconfortabil să o folosești.

Concluzia este că Piatra Albă este un loc în care merită să te abați o dată, poate de două ori, iar mai departe vei decide tu dacă revii și, dacă revii, unde alegi să stai. Eu am cam evitat să mai trec prin el, pentru mine există alternative mult mai bune pentru banii pe care-i las la cârciumă.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: