Opeth, sau cand morala face atac de cord

In acest spatiu ar fi trebuit sa se afle cronica concertului pe care Opeth si Von Hertzen Brothers urmau sa-l sustina la Bucuresti. Din nefericire, nu avem cronica si urmeaza sa va explicam si de ce.

Asa cum se vede si pe biletul de concert, intrarea era anuntata la ora 18.30, urmand ca lucrurile sa se desfasoare incepand cu ora 19.00. Pe parcursul zilei de ieri am constatat o discrepanta in ceea ce priveste orele, pentru ca incepusera sa circule alte informatii. Asa am ajuns sa aflam ca intrarea se va face incepand cu ora 19.00, ca prima trupa va canta in jurul orei 20.00 si ca Opeth ar urma sa urce pe scena la 21.15. Si ne-am decis sa ajungem la Jukebox pe la 19.30.

O ora la care publicul era insa afara, in frig. Unii dintre cei de acolo venisera de la ora 18.00, probabil pentru ca nu au avut informatiile noastre si s-au luat dupa ce scria pe bilet. Nervi, huiduieli, injuraturi dar, peste toate, o stare imensa de sila vizavi de organizator. Intr-un final, probabil in urma cresterii tensiunii, lumea a fost lasata sa intre in holul de la intrare. Era nu cu mult dupa ora 20.00.

Ne-am asteptat, cand am vazut ca se intra, sa auzim muzica, dar nu. Pentru ca am fost tinuti in hol. Om langa om, ca sardelele. Din nou nervi, huiduieli, injuraturi, sila. Am remarcat calmul perfect al fortelor de ordine, care au linistit cateva spirite mai dezlantuite printr-un tact extraordinar. Nota 10 pentru Blackhawk Security.

Au inceput sa se auda voci care-si cereau banii inapoi. Un personaj ceva mai hatru, care avusese deja o discutie cu fortele de ordine, a ridicat mana ca la scoala si a intrebat ce poate face daca are nevoie la toaleta. Avea dreptate, era cam greu sa te misti sa ajungi la ea. Sticlele de bere se inmulteau in maini. Lumea se intreba ce se intampla. Undeva, in dreapta mea, cel care vindea CD-uri si casete vorbea cu cineva la telefon, spunandu-i ca “e nasoala aici, frate, au intarziat trupele vreo 3-4 ore”. Asa o fi fost. Sau nu.

La 21.40, dupa ceasurile noastre, ne-am decis sa parasim Jukebox, pentru ca nu suntem cainii de paza ai organizatorului. Lumea era in continuare suparata, iar afara bateau din picioare ca sa se incalzeasca persoanele care nu mai fusesera primite in hol, pentru ca acesta era umplut la capacitate maxima. Ajunsi la masina am avut o alta surpriza: pe parbriz, sub stergator, erau puse doua bilete la concert. Nu eram, asadar, singurii care am considerat ca trebuie sa plecam. Pana la urma, concertul s-a tinut si, din cate am inteles, s-a incheiat undeva, aproape de ora 1.00 dimineata.

Si acum, sa depanam putin povestea. Faptul ca noi am aflat de cu totul alte ore de concert decat cele trecute pe bilet si ca acest lucru nu a ajuns si la cunostinta publicului, nu este neaparat o problema. Dar faptul ca ai in fata clubului cateva sute de oameni si, ca organizator, nu consideri ca trebuie sa iesi sa le spui ceva, asta spune multe despre caracter. Cand esti la baza unui concert, esti responsabil pentru oamenii care au platit bilet si, prin urmare, te vor ajuta sa achiti sumele aferente acestuia. Ca ai sa castigi mai putin decat ai investit, asta nu este problema publicului, el a sosit.

Tocmai de aceea, intr-o astfel de situatie, esti moralmente obligat sa iesi si sa le spui oamenilor ce se intampla. Probabil ca PR-ul organizatorului era acasa, la caldura sau, si mai bine, in club, iar persoanele din conducere, fiind din conducere, nu se coboara la nivelul fraierilor din strada. Un om care ar fi iesit sa spuna “oameni buni, ne pare rau, ne-am fi dorit sa iasa bine, dar au intarziat trupele, asa ca mai aveti putina rabdare” ar fi oferit organizatorilor un plus de imagine pe care nu-l pot cumpara.

De mass-media nu mai vorbim. Facem tot ce putem sa promovam eforturile facute in materie de organizare si de aducere la Bucuresti a unor nume pe care altadata le vedeam doar pe afisele straine, sarim din sala in sala pentru a va tine informati si inchidem de multe ori ochii la mici-mari nereguli, tocmai pentru a nu strica o imagine care, pe ansamblu, e buna. Am iertat, chiar eu, destule, pentru ca ar fi fost in dezavantajul show-ului pe care l-am vazut si, implicit, al organizatorului si ar fi desenat o vina care poate nu-i apartinea in intregime. Dar sa nu le transmiti informatii exacte nici macar acestora, informatii care poate ar fi ajutat ca pe 29 februarie sa nu se intample ceea ce s-a intamplat… nu mai este de inteles.

Si sa fim bine intelesi, daca era vorba de o intarziere, se stia de ea. Si daca nu se stia in clipa in care puteam fi anuntati noi, ca sa va ajutam si pe voi, cititorii, sa stiti, atunci se stia cu siguranta la ora la care am ajuns acolo si puteau fi comunicate publicului. Publicul, in opinia organizatorilor, fraierii de afara, cu bilete in buzunar.

Si venind vorba de Opeth, ar mai fi de spus un lucru. Anul trecut, pe 5 iunie, trebuiau sa sustina un concert la Arenele Romane, alaturi de Katatonia. Concertul a fost insa anulat. Partea romana a incercat sa ofere esecului anumite explicatii, insa cei de la Katatonia au pus lucrurile la punct: probleme de logistica si probleme economice, mai precis. Pe scurt, partea romana nu si-a indeplinit obligatiile asumate, sub o forma sau alta.

Si o sa ma intrebati “Asa, si? Care este legatura cu concertul de anul trecut?”. O intrebare buna. Producatorii de anul trecut se numeau One Event si Show Department. Ati ghicit deja, din bold, cine este producatorul de anul acesta. Da, Show Department. Eu personal nu am sa cred in intarzierea trupelor nici macar dupa ce vom primi comunicatul oficial pe aceasta tema. Asta, normal, daca exista cineva la Show Department care sa se priceapa la comunicare.

Rock on! Din nefericire, de data aceasta, fara rock si cu gustul amar al unei morale care a facut atac de cord, in fata la Jukebox.

Cronica, aici.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.