Once upon a time in Venice (2017)

Filmul acesta are ceva-n comun cu John Wick: personajul principal pornește pe urmele unei bande de infractori care i-a furat câinele. Mă rog, nu chiar al lui, dar pe foarte aproape. Diferența este că de data asta câinele nu este ucis, deci personajul nu are de ce să fie așa de supărat cum era Keanu Reeves. Drept pentru care Bruce Willis evoluează ceva mai liniștit în rolul principal. E cumva normal, e departe de vârsta la care să poată face ce face Keanu pe străzi.

Cred că pelicula își trage cumva seva din Pulp fiction sau așa ar dori. Sunt acolo câteva schimburi de replici și câteva situații care m-au făcut să-mi aduc aminte de filmul acela, doar că asta este tot ce se poate, mai departe lucrurile stau tare diferit. În rest aș spune că avem de-a face cu o comedie de acțiune decentă, cu un scenariu care te ține alături de ea și cu ceva situații care-ți pot smulge ceva zâmbete. Numai bună de văzut într-o seară când vrei să te relaxezi, indiferent dacă este sau nu o seară de weekend.

Bruce Willis se descurcă bine în rolul pe care-l are, secondat de aproape de John Goodman care reușește să joace și el excelent. Este un film care binedispune, care merită văzut, un film bunuț de care mă bucur că am dat pentru că am văzut suficiente tâmpenii în ultima vreme. Vi-l recomand dar atenție, subtitrare în română nu a apărut încă pentru el, așa că vă puneți la bătaie cunoștințele de engleză. Nota de pe IMDB o consider mult prea mică, chiar merită mai mult.

IMDB

Dialogăm? :)

%d bloggers like this: