Nymph()maniac vol. 1&2

O să râdeți, dar de-abia acum am reușit să văd și eu filmul lui Trier. Mai bine mai târziu decât niciodată, se spune. Și în cazul acesta se aplică fără nici un fel de probleme.

Înainte de a mă apuca să văd minunea am stat să văd care sunt reacțiile publicului, mai ales ale publicului românesc. Am dat de unele locuri în care s-au pornit adevărate înfruntări între cei pro și contra, indiferent de cât de șubrede erau argumentele puse în discuție. Spun asta pentru că un argument de genul Este Trier și unul ca el nu poate fi contestat nu este nici pe departe valid, ba dimpotrivă, arată că personajul care s-a folosit de el nu a înțeles mai nimic din ce a văzut, dar știe el că este artă. Desigur, majoritatea înfruntărilor pleacă de la morală. De la faptul că morala asta nu ar permite existența unui asemenea film, că nimeni nu ar trebui să-l vadă, că este vorba de animale, nu de oameni, și nu vă mai povestesc, de exemplu, ce se poate derula când se ajunge la religie, creștin-ortodocși și altele în cheia respectivă. Uitați un exemplu, și vă spun cu mâna pe inimă, ăsta este unul dintre cele calme:

Deci nu pot sa cred ca m-am uitat la un asemenea film “malefic” si “neomenesc” ( din curiozitate ) la fel ca si unui copil i-ar putea trezi acelasi sentiment….. si mai ales fetita, nu stiu cat de grav ar putea fi ! e scandalos ! specific rasei de englezi ordinari, uriti, inebuniti dupa sex si oripilanti ! Am fost in Anglia si aceasta actrita ce interpreteaza rolul principal este specifi englezilor stupizi,maniaci sexuali si fara pic de inima sau omenie in ei ! cred ca daca m-ar pune cineva sa traiesc printre astfel de oameni ar fi cea mai mare pedeapsa ! Dezgustator film, “contrazice” rasa umana si nu stiu cum sa putut lasa sa se produca astfel de film ! Doamne fereste ca fata mea sau a altor parinti sa vada acest film ! RUSINE PRODUCATORILOR !

Despre cel care a pus acest film nu am nimic de spus, isi face meseria, e normal. Respect Up !
Ea face sex in spital, in timp ce taksu e akolo pe patul de moarte si apoi cum sa te uzi ma frate cand il vezi pe taicatu mort la spital legat la cap si cu floare pe piept ! Ca mai apoi sa se vorbeasca de religie si tot felul de notiuni din partiturile de orga mica,parca ar avea vreo legatura masochismul ficei ce se uda cand il vede pe taksu mort si muzica,copaci etc. ca sa mai “inverzeasca” mizeria asta de film notoriu !
Doamne… Daca as avea o putere: As interzice filmul asta,as da amenzi usuratoare la producatorii fimlului sa plateasca toata viata! asta inseamna democratie? Sau sa le oblig copii sa se uite la filmul asta mizerabil, nu se poate asa ceva !

Nimic de spus. Și-acum, mergem mai departe.

Ce-a produs Trier nu are, de fapt, vreo legătură cu sexul. El este strict apanajul de marketing care a făcut din peliculă ceea ce este, și a știut bine ce face. Îi înțeleg pe cei care s-au dus crezând că vor avea de-a face cu ceva pornografic și sunt dezamăgiți. Trier a făcut de așa natură lucrurile încât a adus lumea la cinematograf pentru pizdă și le-a livrat un sistem filosofic pentru care prea puțini au fost pregătiți din punct de vedere al cunoștințelor. Nici nu vreau să știu ce dramă a fost în sufletul unui Dorel abrutizat care s-a uitat ca vaca-n lemne la un ecran pe care se perindau dialoguri din care probabil nu pricepea nici 2%. Este normal să spună apoi că “filmul este un căcat”. Însă genială mi s-a părut replica unui nene de-ăsta care și-a vărsat năduful după care, în concluzie, a eliberat următoarea minune: “uite aici un alt film de la regizoru asta si asta cred ca e mai film ca porcaria asta”. Și a pus și link. Link-ul era către…Melancholia. Am râs cu lacrimi. Sper să-l fi văzut, aș vrea să știu că a suferit și a doua oară.

Din punctul meu de vedere, Nymph()maniac este un punerea pe peliculă a sistemului în care se învârte existența unui individ care, să spunem, nu face parte din normalitatea clasică, normată, plină de cutume. Aici a fost aleasă nimfomania, dar poate fi vorba de orice altceva. De homosexuali, ca să ne păstrăm la sex. De cei care colecționează, să spunem, cutii de bere străine. De cei care poartă doar adidași albi. De cei care, de ce nu, mănâncă zi de zi la același restaurant, neapărat serviți de același chelner. Toate acestea, sub o formă sau alta, la un nivel sau altul, pot fi considerate fără probleme deviații și, mai devreme sau mai târziu, cineva se va uita exact sub forma aceasta la persoana respectivă și va ridica un deget. Exemple sunt cu miile, nu este cazul să aprofundez problema.

Ei bine, pe o asemenea temă, Trier vine și grefează psihologie, sociologie, religie, teorie muzicală, filosofie…absolut orice se crează automat în jurul unei persoane, mai ales dacă aceasta este genul celei sugerate chiar de către titlul filmului. Și de aici se naște o discuție întreagă, una care deși pare pusă pe găsit soluții și explicații pentru comportamentul obsesiv este departe de a-și dori asta, chiar dacă uneori reușește să găsească un corespondent chiar și-n natură. A fost simplu să vedem nimfomania legată de copacul acela singular în care se regăsește Joe, nu? Ei bine, da, doar că trebuie luată-n seamă și perioada de timp care s-a scurs până la acea acceptare a normalului, acceptare care vine aproape de final.

Am stat lipit de film, pur și simplu, savurând fiecare parte de dialog. Au fost două momente în care am apelat la documentare, căci nu le mai pot ști pe toate. Însă…a fost un exercițiu extraordinar de cultură, nu de cultură generală, nu de minime cunoștințe, ci de bucăți de puzzle pe care erai nevoit să le aduni, să le lipești și să vezi dacă produsul final funcționează. Un cub Rubik mai aparte, cu mai multe rezolvări. Sau ale cărui rezolvări s-ar putea să nu funcționeze, mai mult, să dăuneze. Desigur, pe drum am mai văzut ceva organe, ceva futut…nimic să sară-n ochi. Mai ales, nimic să conteze. Nu imaginile sunt subiectul principal, nu actul în sine, ci modul în care participă el la sistemul redat de Lars Von Trier.

Din punctul meu de vedere, o treabă reușită. Și pe care o s-o aduc acasă, în colecția de filme în care stă și Melancholia, că tot vorbea domnul de mai sus despre ea. Un film inclusiv despre mine și lucrurile care mă fac pe mine aparte, un film inclusiv despre ceilalți și lucrurile care-i fac pe ei aparte. Sau de neînțeles. Sau de condamnat. Inclusiv despre sintagma de heităr, acest rahat cu care ți se dă peste ochi doar pentru simplul motiv că TU nu gândești ca EI, majoritatea imbecilizată de generalism și globalizare.

Și da, din acest punct de vedere, aceasta este DEMOCRAȚIA de care se plângea domnul de mai sus. Inclusiv democrația de a gândi, desigur, dacă poți, de a trece de suprafață și de a merge la cheia care reinterpretează ceea ce tu credeai că este deja interpretat.

Pentru majoritate, da…filmul este prost. Pentru minoritate, este o lecție cum rar se servește și pe care școala nu are cum s-o predea și nici n-o va face vreodată. Ups…am spus minoritate. Cam cum te simți, așa…când observi că ești printre puținii care mai reușesc să scrie decent în limba română…

La final, două cuvinte despre actori. Charlotte Gainsbourg nu a reușit nici pe departe să mă impresioneze, iar în unele clipe nu a reușit nici măcar să mă convingă. Asta nu este o mare nenorocire, pentru că avem și recitaluri actoricești de văzut. Și ele vin de la Stellan Skarsgård, absolut excelent pe toată durata filmului (practic…nu cred că știu vreun actor să fi putut să facă rolul acesta în locul său) și de la Uma Thurman, care turează motoarele de o manieră fantastică în bucățica de timp pe care i-o alocă Trier. Jos pălăria pentru ambii.

IMDB 1
IMDB 2

6 comments
    • Am fost tentat să dau mai multe exemple, dar din discuție de film devenea un fel de show cu Țociu și Palade 🙂 N-am crezut că oamenii pot scoate atâtea tâmpenii din ei când vine vorba de un film. Ei bine, pot. Am aflat 🙂
      Trecând de asta, mă bucur că ți-a plăcut. Sper să mai prind zile cu filme. Încerc să recuperez vremea pierdută. Plus că mă bucură să aleg subiectele astea în locul altora 🙂

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.