nuntă europeană

“Uiuiuuuuu”. Chiuitul, insidios, îşi face loc în noapte. În încremenirea pe care stelele au aşezat-o peste stradă, chiuitul este echivalentul unui cutremur într-o zonă care nu a auzit vreodată de aşa ceva.

În mijlocul străzii, mai multe cupluri dansează. Nici unul nu ştie să o facă aşa cum trebuie, sârba şi hora se amestecă ciudat în paşii lor, chiar şi atunci când este vorba de o melodie mai lentă. Nu mai contează oricum, cantitatea de alcool dată câteva momente mai înainte pe gât le face imposibil orice echilibru al dansului. Betonul tropăie sub paşii lor, se învârt acum pe linia de tramvai, căci pe ea nu mai circulă nimic.

Formaţia care zgârie noaptea cu manele pare adunată dintr-o bodegă de ultima speţă. Un acordeonist zăngăne la instrumentul ce are muzicalitatea unui pat cu arcurile rupte, un baterist chinuie de ceva vreme mai multe tingiri pe care se încăpăţânează să le lovească sistematic, un chitarist trage de corzile aparatului la care execută solo-uri din care nimeni nu înţelege ceva, iar doi solişti vocali sperie orătăniile de prin curţi, schimbându-se între ei când obosesc. Nici pentru ei doi nu există distorsiunea, iar melodiile, sau cum vreţi să le numiţi, au, de fiecare dată, ceva nou, ceva în primă audiţie. Ambii se căznesc să ţipe cât mai tare, fiecare vers sună a răcnet de luptă, deşi aici nimeni nu a venit să câştige sau să piardă ceva.

La blocul din spate, oamenii s-au adunat la geamuri, privind spectacolul. Mireasa îşi înţepeneşte pantoful în şina de tramvai, apoi este furată şi adusă înapoi, conform cu suma primită, după care se trece la strigarea darului, de care se ocupă tot cei doi solişti ai formaţiei. Normal, fiecare dar se aude până departe, într-un cartier în care vânzătoarea de la singurul magazin alimentar din zonă nu a mai văzut de mult o hârtie de 500.000 lei.

Toată această mascaradă poartă numele de “nuntă”. Şi ea nu spune altceva decât că, atunci când facem circ, nu suntem în stare nici măcar să îl păstrăm pentru noi. Ne erijăm prostul gust în stradă, ne însurăm între blocuri, dansând pe rahaţi de câine, fără să ne pese dacă am devenit sau nu penibili. La scară mai largă, facem acelaşi lucru în mariajul cu Uniunea Europeană. Numai că mireasa asta are mai mult bun gust decât oricare altele, şi sunt sigur că va dovedi acest lucru, fie că o va face mai devreme sau, ce trist, mai târziu.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.