Nu, nu sunt arogant, doar că nu-ți sunt egal

De ceva vreme mi se tot spune că sunt arogant. Probabil că modul de viață pe care mi l-am impus a început să deranjeze, pentru că reacționez din ce în ce mai des la prostie și țin departe de mine lucruri și oameni de care este clar că nu am nevoie. Și dacă nu am nevoie, nu am nici de ce să fac vreun efort pentru a le tolera.

Dar probabil că de la distanță, da, se vede că aș fi arogant. Nu, sunt doar distant, uneori scârbit, și decis să nu fac nici un rabat de la ceea ce am de gând să fac din mine.

Nu accept să mai stau de vorbă sau să tolerez persoane care nu știu să scrie sau să vorbească sau, și mai rău, persoane care nu înțeleg ce scriu sau spun, deși în ambele situații mă folosesc de o limbă română cât se poate de clară și corectă, și voi face mereu eforturi să fie așa.

Nu mai accept alături de mine persoane cu care nu am cum să împart vreo afinitate. Ieri, de exemplu, mi-a reproșat cineva pe unul dintre grupurile de FB pe care le moderez, că nu accept cereri de prietenie. Pe wall-ul său tronau hore și sârbe. Ce să împart eu cu omul acela? Sunt alegerile sale, cum și ale mele îmi aparțin, și am decis că fiecare trebuie să și le țină în mediul său.

Nu accept să fiu egal cu unul care scrie jenant pentru 10-20 lei, în timp ce eu petrec 8-10 ore pe zi la muncă. N-am cum să mă consider, profesional vorbind, egalul unor jurnaliști care nu știu cum să mai pupe-n cur pentru o acreditare la concert, chestie care este oricum normală, pentru că acele concerte au nevoie de jurnaliști. De aceea am și închis lumea aceea, este unul dintre motivele principale pentru care am tras pe dreapta din ea.

Nu pot fi nici măcar egalul unor oameni care-mi sunt superiori din punct de vedere jurnalistic, strict legat de experiența și informația acumulată, dar îmi țin prelegeri din care reiese că nu e bine să deschizi gura și să spui ce crezi, pentru că na, nimeni nu prea face asta. Unuia ca ăsta îi sunt superior prin mentalitate, iar asta anulează diferențele care ar putea apărea la alt nivel, unde oricum nu stau foarte prost.

Și aș putea continua cu mii de exemple. România este plină de egalități. Și de mentalitatea care spune că dacă nu ești mai mare…atunci asta o victorie a faptului că ești mic. Sărbătoarea fruntașului în satul tău mă lasă rece. Beți voi la ea, eu am nefiltrata mea acasă.

Ei bine, în această mare imensă de nivelare și suficientocrație, am făcut ceva pași în față și mi-am instalat propria barieră de interese. Dacă aveți senzația că sunt arogant, foarte bine. Chiar mă bucur pentru voi, câtă vreme aveți senzații…sunteți vii, trăiți. Alte semne că ați face asta nu prea sunt, în afară de mersul ca boul alături de ceilalți colegi ai păturii de amorfi.

Eu mi-am propus să trăiesc pentru a avansa, nu să trăiesc pentru a mânca și a mă bate pe burtă cu colegii de suficiență, râgâind sonor a sedimentare pe aceeași treaptă. Și fac asta inclusiv prin decelarea lucrurilor, oamenilor, situațiilor, existențelor care mă înconjoară, decelare executată strict prin intermediul scalei mele de valori.

Sunt egalul celor care consider că-mi sunt egali și inferiorul celor care consider care-mi sunt superiori, și față de care voi face eforturi pentru a mă putea apropia.

Nu am de ce să accept să devin egalul unui om care-mi este inferior. Păstrați-vă lumea voastră frumoasă, singura în care faceți față și pe care o meritați, lumea voastră în care toți sunteți pe aceeași treaptă și-n care ați realizat o frumoasă conjurație a imbecililor, asigurându-vă prin ea că nu va exista vreaodată unul care să vă pună probleme. Acolo vă puteți recunoaște, acolo puteți fi valori pentru că așa vor spune toți că sunteți, acolo puteți fi fericiți pentru că nu există nici cel mai mic lucru care să vă forjeze puțin existențele, acolo puteți să vă aplaudați sonor și să vă apreciați reciproc la plenarele de rit nou pe care le încingeți.

În timpul ăsta eu, simpatic cum sunt, am să privesc de la distanță, zâmbind, și am să vă spun întotdeauna ce sunteți. Niște nimeni a căror unică șansă a fost democrația. Democrație care, așa cum spunea Bergson, este singurul sistem compatibil cu libertatea și demnitatea umană, doar că are o problemă care nu poate fi rezolvată: nu are criterii de selecție a valorilor.

Ei bine, marș din lumea mea, că eu m-am apucat de ceva vreme să mi le construiesc singur.

Iar dacă a nu accepta să fiu egalul tău mă face arogant, atunci îmi place aroganța.

Comments 14

  • Esti tot ceea ce ai, omule, tine cu dintii de asta, o sa-ti pierzi mintile altfel. Nu pierzi prieteni, doar aliati care nu te-ar respecta oricum. ;)

  • Hehehe!, asa e si la mine, bro! ;) Bine zis!

    • Treabă de viziune. Am zis să le spun, că unii au senzația că am uitat să vorbesc :)

      • Scurta poveste fara sa dau nume, pentru ca nu este indicat! :))

        In una din zilele de la Metalhead Meeting, cred ca mi-au trebuit vreo 20 minute sa ajung din spate, unde se vindeau tricouri si CD-uri pana la scena, in fata, din cauza ca m-am intersectat cu anumite personaje pe care vorba ta, nu le consider egale. Aproape ca era sa pierd “numarul artistic”.

        Totusi, bunul simt pe care inca il mai am fata de astfel de specimene, mi-a soptit sa zabovesc pret de cateva minute sa schimb 2-3 vorbe. Daca ma intrebi acum ce am discutat, crede-ma ca nu-mi mai amintesc. :))

        In ultima zi am stat ceva mai retras, dar tot a trebuit sa dau cu subsemnatul pe ici pe colo. Eh, cu toate astea, tot ele, personajele, acuza ca sunt arogant. Pai bine-bine, daca am fost arogant, atunci cum as fi fost daca le-as fi ocoloit? :)

  • eșt. un balaor. am zis! :)))

    • Chiar deloc. Eu consider că sunt exact ce ar trebui să fie orice om cu o minimă conștiință de sine :)

      • cunoștință de sine? ce-i aia? e cu pișcot cumva? :))))

        știu că ai dreptate, așa cum știu și că reacțiile ne sunt asemenea. ca și oamenii care ne-ar strânge de gât, unii chiar încep și încap în aceeași listă. și zău că e tare bine așa!

  • Aroganta ii un pacat? Baww, cunosc cativa oameni aroganti care-mi sunt simpatici, mai ales pentru faptul ca AU de ce sa fie :D

  • Te-ai trezit cu vreo 15 ani mai tarziu decat era cazul. Altfel, ideea e buna, da’ ca la romani, ramane de vazut implementarea. La implementare apar de obicei problemele, cand isi da lumea seama ca unchiu’ ala alcoolic e de cacat, da’ stie sa repare Dacia, matusica e cam curva nespalata, da’ uneori mai vine sa gateasca si sa spele ciorapii, iar amicu’ cutare e cam muist, analfabet si cacanar, da’ “cine stie” “de unde sare iepurele”, ca poate-i rost de-un job, de-un piscot…

    Zic asa, in ideea in care mai stiu unu’ care-a facut asa acum multi ani si umbla vorba si-acum c-ar fi ba sociopat, ba psihopat, ba ce s-o mai nimeri…

    La teorie stau bine romanii, da’ cum am zis, ramane de vazut implementarea. Stii cum e, oierii nu ne plac, ca-s taranoi si analfabeti, da’ parca-parca am fi fani Steaua…

    • :)
      Da, din nefericire.
      La ăia 15 mă refer. La ce este pe aici deja am senzația că sunt imun. Surprize însă pot să apară, așa suntem noi, românii. Și destul de des.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: