Ninge iar

Ninge peste un oraş de solduri,
Sufletele-n brad s-au spânzurat,
Ochii-s trişti şi sprijiniţi de bolduri
Şi clopotele parcă nu mai bat.

Adastă iarna în vene ca o boală
Nepăsători intrăm în magazin,
Nu ne mai ştim de când am fost la şcoală
Şi sub coperţi de cărţi ne tânguim.

Ne scurgem către case ireale
Căldura amorţeşte ce am fost,
Încet desfacem un cadou în poală
Şi ceasul din perete macină anost.

Din când în când mai sună cineva la uşă
Absenţi mai ascultăm câte-un colind,
Ne îmbrăcăm privirea-ntr-o mănuşă
Uităm că lumânările se sting.

E ziua-n care realitatea noastră moare
Şi nici nu ştim de-o vom înlocui,
E ziua când aflăm că pierderea mai doare
Şi că transplanturi pentru suflet nu vor fi.

12 decembrie 2008

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: