Piranha: masa veșniciei

Săptămâna trecută am ajuns pe la ei. Na, am ceva tinereţe petrecută pe-acolo, plus că-mi place modul în care au aranjat, ca şi faptul că sunt înconjurat de animale şi verdeaţă.

Ei, după ce am văzut că vremea trece şi că nici un ospătar nu avea senzaţia că aş dori măcar meniul, ce să mai vorbesc de faptul că masa trebuia debarasată, am zis că a sosit timpul să spun că e ultima oară când am mai insistat să trec pe la ei.

Există şi o explicaţie pentru asta, şi o desprind direct de pe site-ul aşezământului:

IDEEA de „Piranha” s-a nascut in sufletele multora dintre noi, din nevoia de a retrai visurile si povestile copilariei, de a retrai acele vremuri cand inca viata ni se parea mult mai linistita si ingaduitoare!

Confirm că exact aşa este, cum spun ei. Perioada care trece până să ai ceva de mâncare în faţa ta este exact aia pe care o petreceau părinţii şi bunicii la coadă aşteptând să bage pui, adică treburile alea cu patru capete şi 11 gheare.

Drept pentru care vizavi, la PUB 18, servirea a fost ireproşabilă, iar Big Brother Grill de pui a fost al naibii de bun…

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: