Metal Crush Party – ziua a doua – muzica a fost, au lipsit doar rockerii

Am sperat ca macar in ziua a doua a festivalului isi vor face aparitia spectatorii. Nu a fost sa fie, chiar daca era sambata, iar pretul biletelor nu era unul care sa puna foarte mari probleme financiare. In aceste conditii nu pot decat sa-i admir pe organizatori, pentru ca mi se pare greu sa mai continui sa produci evenimente in conditiile in care se pare ca le produci… pentru nimeni. Dar haideti sa vedem cum a fost in a doua zi.

Flavius

Flavius este tobarul care a deschis a doua zi de Metal Crush Party, inlocuindu-i pe cei de la Metrock. Omul s-a instalat la setul de tobe si s-a apucat sa le loveasca pe ritmuri cunoscute, mai mult sau mai putin clasice. Nu as spune ca a fost ceva deosebit, nu aveam de-a face cu Rhino. Singurul punct de atractie a fost reprezentat cel mult de modul de abordare. Sincer, l-as vedea pe Flavius mai degraba in spatele setului de tobe al unei trupe, pentru ca singur nu cred ca va reusi sa se descurce mai mult decat a facut-o ieri seara. Oricum, e bine ca in materie de bateristi mai apar si alte nume decat cel al lui Bubu.

Wartime

Bulgarii de la Wartime au urcat pe scena, ei inlocuindu-i in program pe cei de la Alley Sin. Nu m-au impresionat cu nimic, ba chiar am avut senzatia ca nici ei nu dispuneau de prea mult chef de cantat. Cumva pare normal in clipa cand te uiti si vezi in fata un amfiteatru gol. Nici muzica lor nu mi s-a parut a dispune de elementele care sa o faca atractiva pentru cei adunati acolo, astfel ca despre recitalul lor pot spune ca au venit, au cantat, au plecat. Nimic deosebit. Nu stiu daca se putea aranja ceva in ceea ce-i priveste, dar personal i-as fi inlocuit fara probleme cu o alta formatie romaneasca in speranta ca aceasta ar fi avut mai multe de spus.

Whispering Woods

Cand vine vorba despre voci feminine si rock eu am intotdeauna o strangere de inima. Si asta pentru ca lucrurile se potrivesc foarte rar, iar cand vine vorba de stilul abordat de Whispering Woods exista toate sansele ca ele sa nu iasa deloc bine. Nici de data aceasta nu am avut senzatia ca ma aflu in fata vreunei minuni. Ba chiar mi-am spus in unele momente ca sunetele care sosesc dinspre scena sunt false. Din punctul meu de vedere incercarile lor de a presta un gen simfonic esueaza. Se poate lucra inca la conceptie si se poate lucra inca la voci, pentru ca teren pentru lucruri bune pe viitor este. Dar ca sa nu fiu rau am sa spun ca poate au fost intr-o zi in care cheful de cantat le-a fost taiat de absenta publicului, acesta fiind un punct cu care au trebuit sa se bata toate trupele prezente.

Khors

Pentru mine au fost revelatia zilei. Ucrainienii au oferit un show extrem de energic, iar dark-ul destul de melodic pe care-l practica este foarte bine construit si interpretat. Probabil ca-si trag seva si din turneele anterioare, acolo unde au cantat alaturi de nume ca Enslaved, Behemoth, Gorgoroth sau Moonspell. Practic se vede de la distanta ca au un alt mod de abordare al lucrurilor, generat de experienta acumulata, o atitudine pozitiva care lipseste multor trupe. Cred ca tocmai de-aici le-au iesit lucrurile, iar absenta publicului mi s-a parut ca nu i-a influentat foarte mult. O atitudine pozitiva, o atitudine indreptata catre putinii oameni existenti la fata locului pentru ca ei contau, indiferent de numar.

Infected Rain

O prestatie buna si o abordare pozitiva a lucrurilor, asa as caracteriza recitalul celor de la Infected Rain. Stilul lor muzical nu este neaparat pe placul meu, dar asta nu mai conteaza pentru ca trupa si-a facut fara probleme datoria, iar ceea ce s-a auzit de pe scena amfiteatrului este de natura sa ma faca sa-i ascult si a doua oara. Probabil ca acesta este punctul castigat al festivalului, faptul ca le-a propus putinilor oameni prezenti acolo trupe cu care poate nu s-au intalnit pana acum din diferite motive. In ceea ce ma priveste, Infected Rain au fost agresivi, destul de inspirati si au mai miscat putin atmosfera care era departe de a fi incinsa la ora la care au cantat. Tocmai bine, as spune, pentru ca urmau la rand trupe care meritau o atmosfera ceva mai animata.

Monarchy

Monarchy nu mai sunt chiar o necunoscuta pentru publicul romanesc, numele trupei fiind citat destul de des cand vine vorba de trupe romanesti care merita toate atentia. Si nu este citat deloc gresit, pentru ca Monarchy s-a comportat de minune. Metalul lor modern cu influente progresive nu da gres, compozitiile au acel aer de originalitate de care este nevoie, pentru ca genul muzical abordat este unul in care creativitatea nu apare atat de des cum ar fi de dorit. Din punctul meu de vedere Monarchy este una dintre cele mai bune trupe romanesti pe care le-am ascultat in ultima vreme si sper ca pe viitor lucrurile vor sta la fel de bine pentru ei.

White Walls

Inca de cand au inceput sa cante, White Walls mi-au adus aminte de Opeth, desigur, pastrand proportiile pentru comparatia asta. Nu au avut o prestatie rea, dar mi s-a parut mai slaba decat aceea a lui Monarchy sau Khors, de exemplu. In sfarsit, fiind ultimul recital, ceva mai rece si in continuare in lipsa publicului sa spunem ca poate au o scuza. Altfel, am ramas in minte cu cateva piese iar in contextul in care s-au desfasurat lucrurile as spune ca asta este o mare bila alba pentru ei. Am sa continui sa-i ascult si sper ca-i voi prinde la un viitor concert in care sa dispuna, la fel ca toti ceilalti care au sustinut acest festival, de un public mai mare care sa le imbunatateasca recitalul.

BogDan

Cronica, aici.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.