Metal Crush Party – ziua 3 a adus cu ea si spectatorii

O surpriza placuta, aparitia publicului in amfiteatrul din parcul Lia Manoliu a obligat trupele care au urcat pe scena sa dea tot ce este mai bun din ele. Si a iesit o seara mai mult decat agreabila, care a mai sters din regretele ramase dupa primele doua, cand spectatorii pareau a fi mai putini chiar si decat cainii comunitari din zona.

SINSCAPE

Deschiderea unei zile de concert nu sta la indemana oricui si m-am convins de multe ori de asta. Din nefericire nici a treia zi de Metal Crush Party nu a facut exceptie. Sinscape au oferit un recital fad, pe alocuri plictisitor, cu suficiente momente care te faceau sa te intrebi daca oamenii si-au repetat piesele inainte de a urca pe scena amfiteatrului sau daca nu aveau ceva mai bun de facut la ora aceea. Nici spectatorii, de altfel, nu au rezonat foarte bine cu Sinscape, asa ca minutele lor au trecut repede, uneori pigmentate de discutiile in care a preferat sa se inchida o parte din audienta, in asteptarea ultimei piese.

ASHAENA

Baietii de la Ashaena au schimbat imediat atmosfera, si asta s-a simtit de la primele acorduri. Au urcat pe scena cu chef de cantat si au transformat rapid lancezeala instaurata cumva de Sinscape. Lirici, folosindu-se de arhitecturi muzicale pe care le-am auzit caracterizate ca “largi” (!!!), combinand growlingul cu vocea clara, grava, Ashaena au fost un moment muzical care a placut tuturor. De altfel, imediat ce a inceput recitalul lor au aparut si pletele scuturate prin tribune, semn ca au fani si plac. Sper sa-i mai vad, pentru ca merita ascultati, fac parte din acea zona a trupelor romanesti care ar trebui sa se constituie intr-un minimum de cultura muzicala.

SYN ZE SASE TRI

Apropiindu-se de ceea ce ar putea fi incadrat ca un simfonic black, Syn Ze Sase Tri si-au facut cat au putut de bine treaba. Desi stilul abordat nu mai permite, din punctul meu de vedere, prea multa inventivitate, si asta se vede si la ei, trupetii reusesc sa imbine toate elementele din care se inspira intr-o alura care da senzatia de originalitate. Asta probabil ca atrage, de vreme ce au fost destule persoane care s-au grabit sa-si termine cumparaturile alcoolice pentru a merge in tribuna sa-i asculte. Un recital corect si atat, sosit dupa o prestatie mult mai bune, a celor de la Ashaena, ceea ce probabil a mai sters din eventualele sale valente pozitive.

KISTVAEN

Cu un black executat ca la carte, Kistvaen pot fi socotiti al doilea mare castig al ultimei zile de Metal Crush. Personal mi s-au parut extrem de inspirati si cu un chef de cantat de zile mari, asa ca au dat drumul la un tavalug muzical greu de oprit, indiferent daca acesta era pe alocuri mai depresiv, asa cum l-ar indica la prima vedere versurile. Au placut si asta s-a vazut, iar dupa prestatia ceva mai moale a celor de la Syn Ze Sase Tri au fost exact ceea ce trebuie pentru a repune pe picioare atmosfera necesara. Merita fara probleme ascultati, si poate ca un noul album ar fi un castig pentru ei, cel anterior datand din 2010, daca nu ma insel.

ABIGAIL

Abigail sunt deja un nume despre care nu mai trebuie spuse foarte multe, si m-am bucurat sa-i revad dupa ce datile trecute se descurcasera cat se poate de bine la Metal Under Moonlight si la Art Mania. Si de data asta au sunat la fel de puternic si inspirat, si m-am convins ca seara aceea nu a fost doar o intamplare, acesta le este nivelul. I-am apreciat atat pentru modul in care stiu sa-si pune in valoare agresivitatea, cat si pentru forma fantastica in care se folosesc de voce. Practic, sunt clipe cand aceasta pare a fi capabila sa scoale cam orice de prin mormant, si nu sunt singurul care a avut parerea aceasta. Au avut un recital perfect, si au fost alegerea fericita pentru a canta inaintea trupei pe care o putem socoti vedeta serii.

E-FORCE

Si pentru ca am scris intr-una dintre cronicile trecute ca trupele straine par a avea un alt mod de a trai lucrurile, E-Force s-a decis sa-mi sustina afirmatia. O masina perfecta de sunet si chef de cantat, condusa exemplar de un Eric Forrest care demonstreaza ca fanii care regreta despartirea sa de Voivod nu gresesc. Cu toate acestea, E-Force nu este Voivod, si am vazut integrate in arhitectura lor muzicala pasaje care duc spre progresiv, dar si lucruri care tin de NWOBHM, mai precis de Iron Maiden. Baietii au sunat ireprosabil si cred ca au incheiat absolut perfect o seara si un festival care ar fi meritat mult mai mult decat a primit din partea publicului.

Energia lor si energia publicului au mers mana-n mana, iar cei trei s-au simtit cat se poate de bine in fata fanilor care au ales sa urce pe scena la cativa metri de ei. Sunt profesionisti, si asta se vede, dar fac lucrurile si din placere, iar asta se simte. Un recital pe care nimeni n-ar fi trebuit sa-l rateze, si din punctul asta de vedere sper sa existe o “data viitoare” pentru cei care nu au fost prezenti aseara in amfiteatrul din parc. Bravo, de mai multe ori bravo.

BogDan

Cronica, aici.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.