Majoritarii mei ce urăsc minoritarii mei…

Desigur, s-a plecat rapid pe fentă. Este drept că fenta era greu de evitat. Treaba asta cu autonomia și Ținutul Secuiesc zace în ADN-ul românilor. Cum s-a auzit ceva de autonomie, cum s-a sărit de cur în sus.

Se îngroașă mușchiu’ pe români când aud de autonomie. Cam la fel cum se îngroașă coca în uleiul ăla împuțit pe care-l folosește orice gogoșerie de cartier. Orice să-i faci românului. Să-i iei tot ce este neaoș. Să-i iei micii tradiționali, copiați după Adana Kebap, noroc că au stat turcii pe aici. Să-i iei ciocolata românească ROM, care este la Kandia, care Kandia este la Cadbury. Să-i iei semințele alea bune, dacice, alea bulgărești. Orice îi poți face românului, dar clar nu poți să-l supui la treaba asta cu autonomia.

Așa că lumea a sărit de mușchi în sus. A sărit de mușchi pentru că nici o ură de-a românilor nu este mai mare decât aceea pe care o poartă minorității maghiare. Să fie clar, românii urăsc toate minoritățile. Întâi pe cele etnice. Țigani, tătari, turci, sași, șvabi, tot. Orice nume care se termină altfel decât în -oiu, -escu sau -eanu este pasibil de ură. Apoi vine ura pentru celelalte minorități. Homosexuali, vegani, persoane cu handicap, orice. Negri, doamne ferește să vină refugiații în România și să le arate femeilor noastre dotarea lor. Chestii din astea. Orice nu este majoritar este un motiv de ură pentru români. Suntem o nație care ne propulsăm existențele pe ură, mai ales pe ura față de ceea ce poate fi considerat minoritar.

Doar nu ați vrea să ne tratăm cu ură propriile limitări. De alea nu suntem noi vinovați. Oculta mondială, ea este, ea are ceva cu noi. Întotdeauna. Ea, oculta, ne limitează, ne ține pe loc pe noi, grădina pizdii…

Ei bine, nimic din toate urile exprimate mai sus nu poate atinge nici măcar un sfert din ura pe care românii le-o poartă maghiarilor. Nici adunate nu fac cât ura pe care o are etnia majoritară pentru etnia minoritară. Este principala țintă a urii noastre. Nația asta și-ar pierde o mare parte din logica existenței sale dacă ar ajunge să nu mai urască magiarii. Și-ar pierde balansul. Și-ar pierde o mare parte din ceea ce o determină la nivel unitar. Cum adică să nu mai urăști maghiarii? Ce român mai ești tu dacă nu mai poți face asta? Unde-i fibra ta națională??? Sus e Iancu pe statuie, cui să mai dea el o muie?

Urâm maghiarii. Asta este nația mea. Nația mea urăște maghiarii. Nu am ce să-i fac. Românii pot ierta un violator. Românii pot ierta un pedofil. Românii pot ierta unul ca SOV, pe care-l citează acum pe Facebook. Orice pot ierta românii. Numai să fii maghiar nu, asta este peste puterea lor de acceptare și înțelegere. Este ca și cum maghiarul ar fi un fel de animal ciudat și dăunător care trebuie ținut la Zoo. Și nici măcar hrănit. Nu. Doar scuipat. Trist neam, dar din ăsta fac parte.

Partea care a durut cel mai tare zilele trecute a fost că pe fenta asta au căzut iar și oameni de la care te-ai aștepta la ceva. Oameni de o anume cultură, cu ceva țări civilizate văzute, cu ceva lecții de viață trăite, cu ceva experiențe din care normal era să fi rămas cu ceva. Dovedind că și-au trăit degeaba anii, au confundat autonomie cu retrocedare și/sau alipire, chestie care i-a făcut să spumege la adresa celor care au vrut să vândă Ardealul maghiarilor. Despre reacțiile celorlalți nu am ce spune, când ești patibular nu-mi tocesc cuvintele cu tine. Dar de reacțiile oamenilor care sunt în față, care sunt vectori de opinie, care sunt cunoscuți, ei, de astea mă tem și întristez. Sunt dezolante și-și bat joc de un neam care nu este construit tot la fel. Cu oameni care nu urăsc pe criterii din astea. Cu oameni care urăsc, că toți avem asta-n sânge pe meleagurile astea, dar care urăsc pe cine trebuie. Cum ar fi proștii.

Le spun eu acum tuturor că autonomia este una și că lucrurile pe care le-au gândit ei prin autonomie sunt cu totul altceva. O simplă consultare a DEX-ului lămurește problema. Și nici nu cred că ar costa prea mult, parcă-i 100 lei un DEX în ziua de azi. Ăla online recomand să fie folosit cu prudență, de aia zic de varianta scrisă și aprobată de Academie. Nu mă apuc să detaliez eu aici definițiile și sensurile, nu este menirea mea să le dau lecții altora. Am obosit să încerc să învăț românii. Am făcut asta la viața mea și-n plus am promis că după 30 octombrie 2015 nu voi mai face nimic pentru români. Vorba aia, mi-a dăunat destul ce am făcut atunci.

Așa că mi-a fost încă o dată scârbă. O parte din țara mea, majoritară, și-a arătat din nou ura pentru cealaltă parte din țara mea, minoritară. Nu mă pot opri să le aduc din nou aminte acestor saltimbanci că-n internaționalul de Budapesta s-a pus săpun și hârtie igienică la toaletă abia în vama de la Lőkösháza. Am fost servit cu civilizație de către minoritari, la ei în țară. De la București și până acolo nația mea majoritară n-a considerat că este normal ca-n 2018 să ai săpun și hârtie la un drum atât de lung, pe un tren internațional. Na, asta este. Suntem mândri, dar încă ne ștergem mucii de piept.

Și acum problema cea mai mare.

O să vină o vreme când va trebui un răspuns la problema asta cu Ardealul. Cu cine a fost primul acolo, cine are drepturi, al cui a fost el, unde trebuie să stea el Ardealul ăsta. Și răspunsul ăla va fi dat, nu va mai putea fi evitat. Și indiferent care sunt speranțele mi-e că răspunsul va suna așa:

Ce Ardeal, mânca-ți-aș pula ta?“.

Atunci să-i văd pe majoritari. Atunci, în situația de minoritari.

PS – Merci de idee, C. Te știi tu care… 🙂

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: