Mad Dog and Glory (1993)

Robert De Niro, genial. Uma Thurman, devastatoare. Bill Murray, extraordinar.

I-am amintit pe cei trei pentru că “Mad Dog and Glory” nu dispune de un singur caracter principal, ci de trei. Robert De Niro întruchipează rolul unui poliţist fricos, care reuşeşte să salveze viaţa unui comediant, în acelaşi timp şi cap al Mafiei, Bill Murray. Ca recompensă, acesta i-o trimite acasă pe Uma Thurman, o chelneriţă în clubul său, pentru o săptămână. Normal, poliţistul şi chelneriţa se îndrăgostesc, dar timpul lor se scurge.

Am văzut acest film de patru sau cinci ori şi de fiecare dată îmi produce aceeaşi puternică impresie de la început. Culmea este că, de câte ori am vrut să discut despre el, am constatat că este ceva mai puţin cunoscut decât alte pelicule. Da, este genul de film care nu a luat faţa criticii, dar care rezistă în faţa spectatorilor.

Cumva, pelicula este previzibilă. Dar asta nu mai contează, pentru că scenariul este extraordinar, iar jocul actorilor anulează orice alte impresii negative ar putea apărea.

De Niro este un poliţist care şi-ar fi dorit să fie artist. Ca atare, atitudinea sa este una moale şi împăciuitoare, iar colegul său de echipă, interpretat de minune de David Caruso, este exact jumătatea care-i lipseşte. Dar şi de la care învaţă pentru finalul apoteotic, pentru el, în care va fi implicat.

Bill Murray este un mafiot care şi-a dorit, mai mult decât orice altceva, să fie comic. Tocmai de aceea şi-a pus la punct propriul club de profil, în care deţine rolul principal. Comportamentul său este unul violent, iar glumele sale sunt mai mult decât acide, sunt un atac la persoană îndreptat în direcţia ţintei de moment.

Uma Thurman este chelneriţa care nu şi-ar dori să fie prinsă între cei doi. Ea este un fel de poliţă în alb a datoriei fratelui său, muncind pentru Murray până ce acesta va considera că fratele şi-a achitat datoria contractată în urma unui împrumut.

Amestecat, tot acest amalgam de dragoste şi nebunie produce mutaţii. De Niro devine ceea ce nu a fost niciodată, adică un om capabil să lupte până la sânge pentru convingerile şi sentimentele sale. Murray ajunge şi să ierte, dându-şi seama că există lucruri imune în faţa ameninţărilor şi violenţei. Iar Uma realizează că lumea nu este o ruletă de carne, căpătând acea încredere în sine care-i lipsea până în clipa în care l-a întâlnit pe ofiţerul de poliţie.

Vreau să mai spun că filmul beneficiază de una dintre cele mai intense scene de sex, între De Niro şi Uma, una atât de frumoasă prin ineditul şi consumul ei energetic, încât te poate face să derulezi pentru a o mai vedea o dată. Ceea ce se poate citi pe feţele celor doi este departe de multe dintre scenele asemănătoare şi, exact prin tensiunea pe care o implică, devine una dintre cheile filmului, şi nu un simplu “spice-up” al scenariului.

În faţa lui “Mad Dog and Glory” cuvintele nu au multe de spus. Eu spun că filmul este clar unul ce trebuie să fie văzut şi sunt sigur că minutele petrecute în compania sa vor fi unele pe care să nu le regretaţi.

IMDB

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.