Mă bucur de eșecul echipei feminine de gimnastică și ar trebui să faceți asta și voi

Deja știți că-i jale mare. Echipa feminină de gimnastică a României va lipsi pentru prima oară după 50 de ani de la Jocurile Olimpice. Bine, va lipsi și aia masculină, nu-i vorbă, dar noi am fost și vom fi mult mai legați de fetele noastre decât de băieții noștri. Doamne ferește să ne placă gimnastica masculină sau să ne lăudăm cu ea, că e gay iar noi suntem creștini ortodocși și daci adevărați care punem pe primul plan împreunarea creștină, aia de tip pulă+pizdă = love. Nu că ăsta nu este datul natural, dar asta este o altă discuție.

Ei bine, ar trebui să vă bucurați de asta.

Eu sper că acesta este finalul unei realități greșite. Realitatea aia de chinuit copii. De distrus copilăria cu antrenamente devastatoare pentru organism. De făcut praf coloanele vertebrale. De îndoit picioarele. De reparat fracturile. De îngrijit sutele și miile de vânătăi și echimoze. De abuzurile alea fizice din partea antrenorilor, probabil cea mai dureroasă nenorocire la vârsta la care un copil trebuie să primească doar mângâiere și vorbe bune. De aruncat la gunoi cei mai frumoși ani ai copilului, ăia în care trebuie să se joace, în numele unor lucruri cărora eu personal nu le văd logica ținând cont de plată: medalii, tricolor, articole în ziar.

Toată treaba asta cu gimnastica are la bază o mizerie pe care eu nu am înghițit-o și nu o voi înghiți vreodată: părinți care-și nenorocoresc copiii din punct de vedere social și fizic din motive care-mi scapă cu desăvârșire. Să duci un copil încă din fragedă pruncie la gimnastică sau să-i permiți să facă asta este, în ochii mei, un caz de competența Barnevernet. Pentru că este vorba despre rele tratamente aplicate minorului. Iar dacă tu, ca părinte, vrei să ai neapărat în casă medalii sau sume de bani din care să poți trăi și tu de pe urma lui, e simplu: există sporturi în care câștigurile nu vin la pachet cu copilăria anulată și sănătatea distrusă.

Așa că de azi sper ca gimnastele să fie cât mai puține, iar rezultatele cât mai anemice.

Iar când de la podiumul de premiere o să lipsească imnul nostru, pentru mulți asta va însemna apusul zilelor de glorie ale gimnasticii românești.

Pentru mine lipsa imnului va fi doar siguranța faptului că niște copii în plus au parte de copilărie.

Comments 19

  • Hmm…

    Fata de (ne)calificarea echipei in sine am o reactie mai mult de meh. Apoi, gimnastica masculina e mai spectaculoasa si daca esti femeie si l-ai vazut pe Epke Zonderland si n-ai salivat macar putin… e ceva in neregula cu tine.

    Dar la partea cu copilaria nu sunt de acord. Eu regret enorm ca n-a tras nimeni tare de mine devreme. Indiferent de directie. Pentru ca atunci cand am inceput sa trag eu tare de mine, aveam deja 16 ani si a fost prea tarziu. Motiv pentru care eu simt ca asta e de fapt o copilarie anulata.

    • Ete ca de mine au tras toti, de mica, si imi pare sincer rau. Io nu ma jucam afara, ca olimpiada la romana, io nu ma duceam la film ca olimpiada la fizica, si etc. Au fost ani in care ma duceam la cate-o olimpiada in fiecare weekend.
      Cu ce-am ramas? Fix cu nimic. Noh.

      • @Valkyrie – Este cumva și asta o formă de abuz, să știi :) Copilului trebuie să-i lași copilăria.

      • Eu am ramas cu destul de mult. Si as fi vrut ca pe ai mei sa nu-i doara in dos. Sa nu-mi puna bete in roate. Sa nu-mi ia becul ca sa nu stau tarziu sa lucrez. Sa nu ma tarasca pe la doctori pentru ca lucrez prea mult. Era singurul lucru care imi facea placere si de care eram mandra. Si mi-ar fi folosit enorm mai tarziu. Mai ales acum.

        • Ăăă…îți dai seama că nu am multe de spus, nu? :)

        • Sa ne-ntelegem, si mie imi placea sa lucrez. Dar sa fiu lasata sa lucrez la ce-mi place, nu la toate, de-a valma. Si asta e o forma de durere-n dos a parintilor: aia de a nu se interesa cu adevarat care e pasiunea/ inclinatia unui copil, ci de-ai pune totu-n carca, fiindca poate, si nah, om scoate ceva de acolo. Maica-mea s-a dus la profu de mate sa-i spuna sa imi dea numa’ note mici si sa ma si bata daca e nevoie. M-a-ntrebat ala daca-i maica-mea nebuna. There you have it. Nici asa, nici asa nu-i bine.

    • @brontozaurel – Sunt oameni care reacționează și diferit la asta. Eu nu mi-aș lăsa copilul la gimnastică :)

      • Nici ai mei nu m-au lasat, desi eu voiam. Crezi ca am fost mai in siguranta ridicandu-ma in maini cu o mana pe marginea dulapului din bucatarie cu cealalta mana pe spatarul unui scaun de bucatarie pentru ca masa era prea departe si in plus si mai joasa ceea ce complica si mai tare lucrurile? Ah, faceam asta doar cand ai mei nu erau acasa pentru ca altfel urlau la mine sa incetez (plus alte chestii de genu’ “capra”, “animal”). Daca se intampla ceva, picam pe gresie, nu pe moale si nu m-ar fi gasit nimeni timp de ora bune.

  • Pe langa subiect, ca tot veni vorba de Barnevernet – dupa cazul Erik, Yngve si Amalie – au cerut interzicerea filmului I Am Sam, decaderea din toate drepturile a lui Sean Penn si preluarea in plasament pentru Dakota Fanning. Urmeaza An Unfinished Life, unde Robert Redford si Morgan Freeman nu au voie sa mai joace in filme in care joaca si minori, Jennifer Lopez sa fie decazuta din drepturi ca-i curva si canta naspa iar ursul si Becca Gardner sa fie luati in plasament.

    Poate asa se schimba legislatia si la iei si pot sa iemigrez si ieu linistit inainte sa-mi fie majori copiii.

    http://www.nrk.no/dokumentar/xl/barnevernet-tok-_amalie_-1.11969643

      • Chiar sint curios cum vor evolua lucrurile, mai ales in conditiile in care ”în 1996, s-a dat o decizie judecătorească în Tribunalul Drepturilor Omului împotriva Norvegiei pentru violarea articolul numărul 8 din Drepturile Omului care este exact același articol aplicabil familiei Bodnariu. În aceea decizie s-a menționat că a lua copilul dintr-o familie trebuie să fie un act temporar iar guvernul trebuia să dea înapoi copiii familiei imediat ce se rezolvă situația.De patru ori s-au luat aceste decizii în Curtea Internațională deoarece Norvegia ia dreptul omului de a fi considerat nevinonat până la terminarea procesului. Apoi, în 2007, s-a dat o decizie împotriva Barnevernet în Norvegia pentru că sistemul a fabricat acuzații împotriva familiei” si in conditiile in care l-au inapoiat deja pe mezinul familiei. Am mai spus, n-am nici o treaba cu Brutariu, sa-i parai, da’ ca idee mi se pare ca-i in zona in care-ti cumperi arma, si daca l-au inapoiat pe ala micu pe considerentul ca au facut un abuz si vor sa mai indulceasca ciorba, daca dupa ce ar fi tarati prin tribunale – (si nu la nordici) toti aia care au decis sa-l ia din familie – ar mai mai misca si ar mai carai, impuscati mai intai in rotula, apoi marinati, transati, murati, tavaliti prin sticla pisata si de la capat. Timpul le rezolva intr-un fel sau altul pe toate :)

        • În mod cert o să vedem în ceva vreme ce se va mai alege de toate acestea :) Problemele sunt departe de a fi simple și sunt și departe de a fi ușoare. Încâlceala aia de acolo mi-e tare greu să o pricep, probabil de aia nici nu am stat să mă duc spre avocatură. Prea multe treburi de ținut minte, prea multe chițibușuri, prea multe tehnicalități care te pot băga sau scoate din rahat.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: