Leo Iorga şi Pacifica, la Bier Fest

Debutul a fost ceva mai liniştit. Era cumva normal, mi se pare că era prima zi de festival, lumea se încinge mai greu, plus că trei sferturi de-acolo nu cred că ştiau cine este Leo Iorga, cine sunt Pacifica şi “de ce cântă piese de-alu’ Compact?”, aşa cum întreba o tâmpă blondă către vexarea ambulantă de lângă ea. Vexare ambulantă pentru că răspunsul a fost “le place piesele astea, de-aia”. Da, nu râdeţi, că am râs eu de era să scap paharul de bere pe jos.

După care în faţa scenei s-au adunat nişte omuleţi care au destins lucrurile. Le-au destins de aşa natură încât Leo Iorga a coborât între ei, le-a permis să cânte alături de el după care a început să se plimbe prin cort, pentru a-i aduce şi pe alţii aproape. Lucrurile au continuat aşa până la final, nebunii din faţă au mai avut prilejul de câteva ori să cânte alături de formaţie, iar Leo le-a îndeplinit chiar şi unele preferinţe muzicale, “Beds are burning” de exemplu, semn că erau personaje prin zonă care ştiau despre ce este vorba.

Nu de mai puţin efect a fost unul din solo-urile lui Teo Boar, executat de pe una din banchetele din cort pe care s-a cocoţat, fiind imediat înconjurat imediat de cei din faţă. Când vezi aşa ceva e semn, zic eu, că trupa se simte ok şi că şi-n sufletele celor urcaţi pe scenă lucrurile stau cum nu se poate mai bine. Oricum, Leo şi Pacifica sunt mai mult decât o formaţie, sunt o gaşcă de prieteni pe care o văd că se bucură de timpul petrecut acolo, sus, în ochii tuturor. Nu mi-aduc aminte să-i fi văzut vreodată altfel decât zâmbind.

La final au fost “victimele” unei sesiuni foto improvizată ad-hoc, pentru că n-au fost puţini cei care şi-au dorit să rămână şi cu o astfel de amintire. Am schimbat şi eu câteva cuvinte cu el, ba chiar am reuşit să facem o glumă împreună, pe bază de Compact, şi acum mă uit la o fotografie care va deveni parte din viitoarea mea colecţie de fotografii înrămate cu care-mi voi condimenta camera, în semn că…am făcut şi eu, cândva, unele lucruri.

Dacă-i prindeţi pe undeva, eu vă recomand să nu-i scăpaţi. Sunt absolut tonici şi o seară petrecută alături de muzica lor vă va ajuta să mai scăpaţi din stresul cotidian care nici nu ştiţi că vă cuprinde. Consideraţi că este o cură, şi că primiţi sănătate.

Şi încă un lucru: când ai cântec în suflet, locul în care-l laşi să se insinueze în sufletele oamenilor devine portativ.

2 comments

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.