Lansarea albumului 9.7 Richter: ca pe disc!

V-am tot chemat săptămâna trecută la lansarea noului album 9.7 Richter. Haideți acum să trecem cu privirea peste ce s-a întâmplat acolo, din punctul nostru de vedere.

Primii care au urcat pe scenă au fost cei de la Berserkers. Niște copii, aș spune. Au fost departe de a mă impresiona, însă sunt tineri și au tot timpul în față. Rețin două lucruri despre ei. Primul este furia cu care cântă, o furie pe care o regăsim mai ales la trupele sud-americane. Dacă vor ști să se folosească de ea au toate șansele să reușească. Al doilea, faptul că au sunat aproape de excelent mai ales pe final, când au schimbat toboșarul. Dacă vor da de unul ca el, din nou avantajele sunt doar de partea lor. Altfel, au încins cumva spiritele spectatorilor, o parte din ei apucându-se de activități specifice chiar de la primele acorduri. Este drept, unii cu mâinile băgate adânc în hanorac, dar asta este.

La rând, Inbound. Și atmosfera s-a schimbat. O cu totul altă vârstă, dar și altă abordare și experiență. Este normal, din ce-mi aduc aminte trupa a fost formată din membri Abigail și Bolthard. Personal mi-au plăcut și așa am mai “descoperit” o trupă românească asupra căreia să-mi aplec mai atent privirea. Tehnici, cu chef de cântat și cu un stil care s-a pliat aproape perfect ȘI pe ceea ce urmau să cânte 9.7 Richter, Inbound au dat un concert de zile mari. Un mare plus pentru basistul lor, Flavius, un domn care are propriul show, pe lângă al trupei, și care mai și seamănă destul de mult cu Varg Vikernes. Ca experiență vizuală a cam acaparat ce se întâmpla pe scenă, iar asta a fost foarte bine pentru cei din fața scenei. Mai puțin inspirată mi s-a părut Corina, solista trupei, dar toți avem clipele noastre mai puțin energice, așa că aștept s-o mai văd ca să-mi fac o părere definitivă.

Șiii…vedeta serii. Adică 9.7 Richter. Care mi s-au părut exact așa cum speram să fie. În primul rând au sunat ca pe disc. Ăsta este unul dintre punctele de care am fost de multe ori dezamăgit: una am auzit pe disc și alta am auzit în concert, unde multe trupe parcă devin incapabile să cânte la nivelul așteptat. Ei bine, 9.7 Richter nu face parte dintre ele și din punctul meu de vedere au fost exact așa cum vă așteptați să fie după ce ascultați “Ground zero”. Apoi, sunt stăpânii scenei, unde arată că se simt extrem de siguri pe ei, dar în același timp reușesc să și stabilească rapid o cale de comunicare cu publicul. Există și comunicare la nivel non-verbal, recte domnu’ chitarist Adrian Rus, al cărui păr în vânt, ajutat de ventilatorul montat pe scenă care să i-l zboare, le transmite suficiente lucruri fanelor care vin să-l vadă. Altfel, metal nene, cinstit, corect, la țintă, fără prea multe complicații, metal în stilul Judas Priest dacă vreți, că asta-i comparația la modă, interpretat cu plăcere și eleganță. Cred că 9.7 Richter a devenit în clipa de față una dintre trupele mele favorite. Le-am pus albumul pe “repeat” și tot ce pot spune după fiecare ascultare este “da, cântă ca afară”. Vi-i recomand, și să-i vedeți și să-i cumpărați, asta susținându-le activitatea și oferindu-ne șansa, ca iubitori de muzică, să dispunem în continuare de o scenă pe care să se întâmple lucruri sănătoase.

Trecem la public. De la pokemonii metalici până la cei de o anume vârstă…aș spune că toată lumea s-a simțit bine. Unii au făcut pogo cu mâinile în buzunare, alții s-au apucat de un fel de horă metaliferă cu influențe Fuego, alții au “rupt” spațiul din fața scenei, fiind ceva mai experimentați în exprimare, alții pur și simplu au privit mulțumiți show-urile…a fost cât se poate de ok. Dacă mă întrebați de numărul spectatorilor, nu sunt sigur ce să vă spun. Poate 400, poate 500, în mod cert nu la capacitatea maximă a sălii, chiar dacă a fost intrarea liberă. Este bine și așa. Evenimente neplăcute nu am văzut să fi existat, de altfel nici nu mă așteptam să fie. Am constatat că lumea începe să dispună de respect pentru vecinul de concert, chiar și când își face de cap, iar asta nu poate fi decât un semn că lucrurile se pot schimba în bine.

Iar Silver Church rămâne în continuare preferința mea principală în materie de concerte, și spun din nou că probabil este și va rămâne cea mai bună alegere când vine vorba de așa ceva. I-am regăsit așa cum îi știam, și vreau să le mulțumesc din nou pentru clipele plăcute pe care le petrec de fiecare dată când ajung la ei.

Cât despre noi, ceilalți, sau toți…să ne auzim cu bine de la următoarea cântare.

——-

Materialul, aici.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.