La pas pe Calea Victoriei, măreață ctitorie a tovarășei primar

Ieri m-a luat nevastă-mea de aripă și m-a dus direct spre La Pas Pe Calea Victoriei, să vedem și noi ce minuni a făcut pe-acolo primărița noastră dragă pe care o iubim și o stimăm cu toții. Ținând cont de tâmpeniile anterioare pe care le-a organizat eu personal nu mă așteptam la cine știe, așa că n-am fost dezamăgit. Nu prea mult. Dar să vedem ce-am găsit pe-acolo.

Pentru cine nu a fost prin zonă, trebuie să știți că evenimentul s-a desfășurat în porțiunea de Calea Victoriei dintre Piața Victoriei și Piața George Enescu. Mai clar, începea de la Guvern și se termina aproape de Athenee Palace, care nu știu cum se mai cheamă acum și nici nu mă interesează. Apropo de el, din meniul din vitrina cafenelei de la parter am aflat că un hamburger costă peste 70 lei. O chiflă cu o chiftea înăuntru costă 70 lei, da. În plus, cum am intrat pe Victoriei, chiar în spatele hotelului se află un restaurant, probabil tot al respectivului stabiliment. La intrare am văzut că un meniu creat de un chef francez special pentru compozitorul Gioachino Rossini și adus acum la București (meniul, că-n materie de Rossini e mai greu și nici chef-ul ăla nu cred că se simte mai bine) costă… 190 lei. Nu știu cine pune botul la tâmpeniile astea, dar le urez oricum să le fie bine la nota de plată, asta ca să nu le fie rău.

Și-am ajuns și-n incinta evenimentului. Primele care te întâmpinau erau tarabele cu haleală. Acestea erau dispuse doar în această parte, pentru că spre Victoriei au fost prezente doar cele de la care puteai cumpăra suveniruri dubioase, maximum cafea. Am priceput din asta că oamenii flămânzi intrau doar pe partea dinspre Enescu în timp ce oamenii sătui veneau doar dinspre Victoriei. Aici am prins și cea mai mare înghesuială, că na, oricine vrea să bage ceva la maț, cam despre asta este România. Trecând de tarabele cu fripturiști, am ajuns la cele cu suveniruri. Chestii mai mult sau mai puțin dubioase, mai mult sau mai puțin utile, mai mult sau mai puțin tradiționale, la prețuri mai mult sau mai puțin piperate. Am ochit un fel de pălărie steampunk la 150 lei și o gentuță mișto din piele la 250 lei, dar am preferat ca de data asta să-mi păstrez banii. Lumea trecea pe la tarabe, se uita, din când în când mai cumpăra ceva, dar cam atât, tot la haleu era cea mai mare agitație.

Cel mai cumpărat obiect a fost, de bună seamă, fluierul. Nu cred să fi fost copil fără așa ceva și nu cred să fi fost copil care să nu-l folosească. A fost horror. Când credeai că ai măcar 5 secunde în care nu se mai aude sunetul acela nenorocit, hop, instrumentul Satanei își făcea din nou apariția. Nici pe stadion nu-i așa, a fost infern, și mă refer la meciuri de-alea grele, gen Steaua Roșie Belgrad-Partizan, Olimpiakos-Panathinaikos sau Galatasaray-Fenerbahce, că doar nu era să fac vreo comparație cu fotbalul românesc, la Voluntari-Chiajna se aud doar oile, ceea ce poate fi liniștitor.

Ce consider eu că este pozitiv este că lumea a putut admira frumusețea clădirilor de pe Calea Victoriei. Care frumusețe, în majoritate, stă să cadă. De exemplu, eu și nevasta ne uitam la clădirea care adăpostește la subsol Teatrul Act și ne întrebam ce mai împiedică balcoanele alea să nu cadă imediat în capul mulțimii care trecea pe sub ele. Vorbesc la modul serios, mergeți până acolo, uitați-vă la clădirea aia și apoi spuneți-mi dacă mai aveți chef să treceți pe lângă ea. Și-n starea asta sunt multe. Pentru străini cred că a fost amuzant. Și cu prilejul ăsta și-au explicat perfect atitudinea românului care a luat un terorist la altoit cu naveta. Păi pana mea, noi trăim zilnic cu spectrul morții sau măcar al schilodirii, cu ce naiba să ne mai sperie niște amărâți de teroriști? Oricum ar fi, a fost o lecție fantastică pentru modul în care Primăria Capitalei înțelege să-și facă datoria în ceea ce privește siguranța publică. S-au prins că avem grijă de ceea ce ne-a rămas, suntem gospodari până-n măduva oaselor.

Aproape de Victoriei, pe partea dreaptă, am dat de o bodeguță sau ce se dorea ea, unde se servea vin. 22 lei paharul de 150 ml de Purcari și așa am descoperit că sunt la Paris, nu-n cloaca asta de oraș. Și lor să le fie de bine, că eu la banii ăia-mi iau o sticlă și-o beau calm acasă.

O situație mișto a fost cu pista de bicicletă. Pe care circula cine dorea. Că na, era greu să te dumirești și să o închizi și pe aia dacă tot știai că vine lumea pe-acolo. Așa că bicicliștii au ajuns să facă slalom pe pista dedicată, aia pe care și oamenilor li se părea normal să circule dacă tot le era liber accesul în stradă. S-a întâmplat și fenomenul invers. O skirt bike girl de-asta, desigur, cu căștile-n urechi, a luat-o direct prin mulțime, că na, ce să facă și ea. Nu e cine știe ce, regret doar că nu a auzit ce i-am transmis când a trecut pe lângă noi. Asta este, așa-i organizarea la București, claie peste grămadă, dă-i în morții lor pe toți, să circule pe unde apucă.

Rezumat: ace, brice și carice, plus hotdogi și clătite la prețuri nesimțite (10 lei clătita, dacă nu am spus). Târgul lui Caragiale era de o mie de ori mai frumos și mai util. Aici era un fel de mizerie de Valea Cascadelor și Vitan, dar înfrumusețată de faptul că pe fiecare tarabă de la care se vindea câte ceva scria mare și frumos Primăria Capitalei, asta ca nu cumva să uităm de unde ne vine meltenia.

De lume nu sunt multe de zis. Majoritatea nu știu că se circulă pe dreapta, că nu tai calea omului când și cum te apucă pe tine, că trebuie să ai un pic de grijă de borac mai ales dacă-i la vârsta la care nu se ține foarte bine pe picioare, că coșurile alea de gunoi sunt făcute exact ca tu să arunci gunoiul în ele, că nu mai este de mult trendy să arunci chiștoacele pe jos și că, aoleu, aici urlă anii ’90 după copyright, nu mai este deloc kewl să cari casetofonul după tine în rucsac și din ăla să duduie muzica. În materie de modă suntem pe trend, se poartă șlapii, se poartă și ciorapul asortat la șlap, se poartă bluza descheiată până la buric, să se vadă cum curge mărarul spre pubis, este de bine, suntem asezonați cu tot ce este mai bun în materie de mârlăneală.

În condițiile astea nici nu te mai miră că există o asemenea manifestare, până la urmă ea este dedicată acestor tipologii de personaje, că-s cam singurele care dau voturile din prostie. Să mai menționez și că dacă Bucureștiul ăsta nu este încă țiganizat complet, atunci nici mult nu mai este până acolo. Și aici nu mă refer la țiganul pe bază de culoare, de etnie. Nooo, aici mă refer la țiganul în comportament, în atitudine. Mai așteptăm puțin, poate vreo 10 ani, și capitala țării o să arate ca-n opera lui Ioan Budai-Deleanu. Este absolut de speriat ce circulă pe străzile Bucureștiului, ce oameni au apărut, și mă refer aici mai ales la generațiile mai tinere. Nu vă așteptați la vreun viitor pentru haznaua asta de oraș. Sau dacă vă așteptați la unul, mergeți puțin prin buncărele din Ferentari și acolo o să vedeți cam care va fi el.

Ei, după ce-am văzut treaba asta cu atât mai mult nu pricep de ce s-a decis întreruperea evenimentului Sport Pe Kiseleff. Nu are absolut nici o logică. Ce se făcea acolo era de o mie de ori mai util, mai logic și mai curat decât acest nou târg în stil țărănesc cu care am fost deja obișnuiți de către primărița noastră, care pare blocată în mirajul ecuației mâncare+mărgele=poporul pulii mele. Să joci baschet până seara pe Kiseleff se pare că deranja, însă să faci o chestie sinistră aproape pe același pavaj nu mai deranjează. Sunt curios dacă Petreanu e nemulțumit și de data asta, el fiind foarte supărat la vremea respectivă că nu are pe unde să-și mai plimbe mașina din cauza nenorociților ăia care se jucau acolo. Sper ca ieri să fi avut drum pe Victoriei, să fi fost nevoit să ocolească și să fi fost la fel de revoltat și de data asta că este deranjat din drepturile sale de conducător auto.

Mno, am ajuns la final. Salutări din București, acest minunat așezământ carpato-danubiano-pontic, neapărat creștin și ortodox și cu dragoste de familia tradițională. Aia-n șlapi, ciorapi și molfăind hotdog pe Calea Victoriei.

Taves bahtalo, zic!

Comments 14

  • meniul, că-n materie de Rossini e mai greu și nici chef-ul ăla nu cred că se simte mai bine

    Mor… 😂😂😂

    Zi mersi de ciorapii din slapi, ca macar mai tin prizoniera o parte din putoare si nu-ti ajunge totata la nas. 🤓

    • Îți dai seama ce-am râs eu când cam văzut descrierea aia :)
      Despre ciorapi… aici depinde de câte zile-i poartă, că s-ar putea să fie mai grav decât pare la prima vedere.

  • Zici ca o fost cu satane (nu conteaza sub ce forma de fluierasi o fost instrumentul satanei)? Frumos asa!

    Paralel pe langa traditii, sambata trebuie sa merg la o nunta cu (tema de casa) specific traditional al pulii mele. Am vrut sa iau tricoul cu Maiden si ceva cu capse si tinte, da’ doamna zice ca musai ceva camasa barbateasca (format ie), pantaloni albi si bocanci/pantofi negri. Inca ma gandesc daca imi caut ceva ie d’aia barbateasca marimea XXXL si ma duc la nunta mai spre stilul scotienilor, fara pantaloni. Sau ma imbrac in roman si tragem niste scene din dacii si romulanii :D

    • O ie și cu kilt e tot ce trebuie. O să fii atracția principală, nici la mireasă nu se va uita lumea cum se va uita la tine. Și stai să vezi când te-a detectat preotul :))

  • Aș zice că aia e…. Dar însă totuși…. :D Na!

    • Păi altceva n-a făcut. În afară de festivaluri cu mici, bere și ce se mai nimerește… individa asta nu a făcut nimic. Nici zăpada n-a putut să o adune, a fost cea mai grea iarnă pe care am avut-o la București din punct de vedere al circulației pe carosabil și trotuar. Pur și simplu a așteptat ca marea ei parte să se topească…

  • Nu vad problema. In ritmul asta, castiga urmatoarele alegeri cu vreo 75%. Maxim respect pentru orice proiect…

    • “Nimeni nu poa’ să ne scape când ne pișă-n dinți direct”.
      În ritmul ăsta 75% e o chestie palidă. O să fie ceva peste 80%, pana mea. Și sunt curios dacă duamna nu vrea cumva și președinte. Numai că acolo o să ia muia de rigoare, bărbatul heterosexual, vasluian și alcoolic nu va încuviința vreodată să-l conducă femeia pe el. Și nu doar vasluian :))

  • Pai, pasul logic ala ar fi – presedinte.

    Acolo nu conteaza barbatul vasluian, acolo conteaza greii din PSD, daca o imping in fata sau nu. Ca daca da, barbatul vasluian are de ales intre unu’ care vrea sa-l puna la munca si una care-i “femeie cinstita”.

    Da’ ca sa fiu sincer, am dubii c-ajunge tanti pana acolo. Adica, radem, glumim, da’ nu parasim incinta, ca daca brusc ne credem prea smecheri la primarie si ne apuca visu’ de marire, se rezolva brusc asa, ca la vanghelie/oprescu.

    Bravo ei, pula mea. Curva e, proasta e, urata e, incompetenta e – si totusi a ajuns primar. Maxim respect, cum am zis. Gabriela Paturica.

    • Asta a ajuns primar, aia de la Craiova a ajuns ministru… e plin de femei competente în țara asta, ca să zic așa. Și cu președinția am rezerve serioase că o lasă Dragnea să se joace. Dar mai vedem. Câtă vreme nu candidează Florin Salam oricine poate avea o șansă :))

Dialogăm? :)

%d bloggers like this: