Krypton, un unplugged de zile mari

Sper sa nu ma insele data, insa pe 10 mai eram in Silver Church, asistand la ceea ce purta denumirea de “Krypton Reunion”. Era vorba de concertul de revenire la origini a unei trupe care in anii ’90 scotea totul din fanii adunati in fata scenei. Era concertul de revenire al unei formule care a produs unul dintre cele mai bune albume romanesti, “Fara teama”, dar si o opera rock extraordinara, “Lanturile”, alaturi de Ioan Luchian Mihalea si grupul Song. Eraum pe scena de la Silver Church, Gabi Nicolau, Eugen Mihaescu, Razvan Lupu, Sorin Voinea si Catalin Fotin pentru o seara pe care nu am s-o uit.

Iata ca anul acesta mi-a fost dat sa ma intalnesc din nou cu Krypton, de data aceasta intr-un proiect mai special care poarta numele de “Krypton Unplugged”. Pe scena au urcat Gabi Nicolau, Eugen Mihaescu si o domnisoara care manuieste de minune vioara si al carei nume il vom pastra sub forma in care apare pe afis, adica “Lady in Black”.

Ce am primit de la Krypton este greu de explicat, si asta nu din cauza arhitecturii mai speciale a concertului. Dar pur si simplu nu prea poate fi redat in cuvinte.

Am avut pe scena un Gabriel “Gurita” Nicolau care m-a facut sa ma bucur ca nu degeaba l-am considerat atat de multa vreme printre cei mai buni solisti vocali din tara. Vocea sa, la fel de puternica si clara ca pe vremuri, este un motiv de bucurie pentru orice iubitor de muzica. Si pentru ca era vorba de ceva de suflet, Gabriel a reusit sa “doteze” fiecare piesa cu un feeling aparte, cu o doza suplimentara de emotie care a facut sa vibreze fiecare spectator din club. Krypton nu s-a putut plange de lipsa unor solisti vocali de calitate. Dupa ce formula de baza s-a spart, pe-acolo au trecut Costi Sandu sau Toni Seicaerscu, alte doua nume mari ale scenei. Cred ca si Razvan Fodor a fost un solist bun, desigur, strict pentru stilul muzical pe care-l abordase Krypton in perioada aceea. Insa Gabriel va ramane stampila trupei si va reprezenta mereu acel timbru aparte care reda fiecarei piese Krypton ceea ce, de-a lungul anilor, a mai pierdut, indiferent daca este vorba de piese mai vechi sau mai noi.

Am avut un Eugen Mihaescu a carui chitara a sunat extraordinar in acea seara. Fie ca ataca pasaje mai puternice sau incerca sa modeleze in corzi sufletul pus de Gabriel, Eugen Mihaescu si-a facut chitara sa sune dumnezeiesc. In unele momente as putea spune ca era fluida, curgea spre tine, sentiment pe care l-am mai simtit in fata unui singur alt chitarist, Mark Knopfler. Pur si simplu nu te mai saturi sa o asculti si ai regretul ca muzica si playlist-ul nu-i permit lui Eugen sa fie si mai prezent in ceea ce se canta. Va mai aduceti aminte de “Cancion del amor oscuro” sau de “Two friends”, piesele sale solo? Ehe, pentru cine-si mai aduce aminte, credeti-ma, Eugen este mult mai sufletist si mai tehnic, pentru cine nu-si mai aduce aminte, puneti mana si documentati-va, ca merita.

Am avut pe scena o domnisoara cu o vioara, Lady In Black. Si in negru era imbracata, ca pentru o declaratie mult mai puternica decat pare la prima vedere. Iar vioara ei s-a integrat perfect in arhitectura imaginata de Krypton, dand o tenta clasica unor piese in care la prima vedere nu ai avea senzatia ca poti instala asa ceva. Ba mai mult, si asta m-a bucurat enorm, Lady In Black stia versurile, le canta la fiecare piesa, isi forma propriul show, pentru ca desi a stat pe un scaun nu as putea spune ca a fost foarte linistita. De fapt, cum Eugen a fost mai linistit, as spune ca ea este a doua faptura care a asigurat spectacolul, dupa Gurita.

Cat despre piese, in playlist au figurat, printre altele, “Fara teama”, “Incearca sa crezi”, “Va fi randul tau”, “Sunt doar un nor”, “Pozitia de drepti”, “Tatiana”, “Am crezut in ochii tai”, “Fetele cu ochii verzi” sau “Cheama-ma”, suficiente motive care sa va faca sa intelegeti ca spectacolul a trecut prin perioadele diferite ale trupei, dar bazandu-se pe ceea ce deja am spus mai sus ca este unul dintre cele mai bune albume romanesti, “Fara teama”.

Organizarii nu i se poate imputa nimic, nu am vazut nimic viciat din acest punct de vedere. Cat despre clubul Ageless, incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult mai ales prin prisma faptului ca pare a se fi specializat pe evenimente de suflet, ceea ce nu poate fi decat un plus pentru spectatori. Asa ca am avut parte de o seara speciala si sunt sigur ca speciale vor fi si cele care vor urma, iar daca ati lipsit de data aceasta la “Krypton Unplugged”, data viitoare nu mai ratati pentru ca merita din plin.

BogDan

Cronica, aici.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.