Jon Oliva’s Pain – “Global warming”

“Jon Oliva’s Pain” este proiectul solo al fostului membru al trupei “Savatage”, Jon Oliva. Despre “Savatage” am să vorbesc altădată, dar trebuie să spun că o consider una dintre cele mai inspirate şi mai tehnice trupe existente, poate singura ai căror componenţi pot ajunge la virtuozitatea pe care o au cei de la “Dream Theater”, fără a beneficia de cunoştinţele muzicale ale celor din urmă.
“Global Warning” este noul album al lui Oliva. De fapt, este vechiul album pentru că, deşi mai are puţin până să apară pe piaţă, el nu face altceva decât să repete temele pe care Oliva le propunea la “Savatage”. Comparaţia cu “Streets – a rock opera” nu poate fi evitată, iar cei care au ascultat acel album pot spune cu mâna pe inimă că aşa ceva nu se reuşeşte şi a doua oară. Şi Oliva nu reuşeşte. În primul rând, pentru că trăieşte prea mult alături de fosta sa trupă şi prea puţin alături de ideile sale. Apoi, pentru că a combina acel album genial, a lua teme şi din “Dead Winter Dead” (un alt album bun “Savatage”, dar la ei deja nu se poate spune că am avea parte de albume slabe…), şi a insera părţi în care clapele sună ca acelea pe care le utilizează “Bon Jovi” nu este chiar un lucru bun. Nu mai spun de pasajele ce par preluate fie de pe “Battle rages on” al lui “Deep Purple”, sau de pe albumele de început ale istoricilor “Led Zeppelin”. Toată nebunia asta fonică, tot acest amalgam ciudat, toată această varză sonoră se constituie într-un album care, dacă nu apărea, nu ar fi produs nici o problemă. Vocea lui Oliva, un argument important al oricărei piese pe care îşi pune amprenta, nu mai este nici ea ceea ce a fost, fiind uneori sacadată, alteori sugrumată, lăsând foarte rar să se vadă calităţile pe care le arăta din plin pe “Streets”. Este un album trist, sosit din partea unui muzician care vrea să ne convingă că mai are ceva de spus. “Global Warning” este de fapt un album de concepţie pe care, în lipsa concepţiei, au fost luate părţi gata concepute şi lipite cu forţa între ele. Rezultatul nu este nici pe departe unul care să fie luat în considerare, şi pot spune că am aşteptat cu sufletul la gură să am ceva de ascultat, dar a fost în zadar.
Pentru mine, Jon Oliva va rămâne arhitectul “Streets – a rock opera”, sufletul turmentat ce tocmai s-a regăsit şi muzicianul care a dat culoare uneia dintre cele mai bune trupe încă în activitate, “Savatage”. Iar “Global Warning”, albumul solo, va rămâne doar un folder de colecţie undeva, pe un DVD.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: