Jan Akkerman – primul Guitar Master la Bucuresti

Jan Akkerman este un chitarist despre a carui istorie nu trebuie sa mai vorbim. Facand parte din Focus, grup pe care multi iubitori de muzica il considera mitic, olandezul are la activ diferite alte colaborari si o istorie muzicala absolut imbatabila. Tocmai de aceea concertul sau de la Hard Rock Cafe a fost unul pe care l-am asteptat cu infrigurare, este drept, constient fiind ca Akkerman nu este nici Vai, nici Satriani, nici Malmsteen.

Ce am primit de la Akkerman a fost un mix de stiluri, fiecare dintre ele bine executate, ambalate intr-o arhitectura comuna uneori surprinzatoare. A fost progresiv, jazz, blues, rock, fusion, cam acestea au fost locurile prin care ne-a plimbat Jan Akkerman. Muzica sa nu are neaparat o identitate, mai degraba as spune ca Akkerman reuseste sa adopte identitatea fiecarui stil pe care-l abordeaza, oferindu-si pe parcursul unui concert mai multe fete muzicale si chiar mai multe tipuri de trairi interioare care se vad imediat in modul in care ataca instrumentul de care se foloseste. Tehnicitatea sa nu este unica, nici nu ar avea cum sa fie, dar este una care trezeste respectul oricarui chitarist pentru ca este adaptata perfect genurilor preferate, genuri care se bazeaza de multe ori pe improvizatie si pe abordari care nu sunt chiar la indemana oricui.

Ceea ce-i lipseste lui Akkerman este aptitudinea de a face toate aceste lucruri placute, stralucitoare din punct de vedere al celui ce le primeste. Ca sa intelegeti despre ce este vorba, a doua oara as analiza foarte bine daca vreau sa mai merg la un recital al lui. A fost, cumva, monoton si repetitiv. Desigur, aici intervine muzica, pentru ca ea este cea care te lasa sa faci un lucru sau altul. Insa pot compara prestatia lui Akkerman cu aceea a lui Marius Pop, de exemplu, chitarist care se apropie din suficiente puncte de vedere de Akkerman. Ei bine, la Marius lucrurile vibreaza, sunt vii, au forta, au viata. La olandez ele par moarte, e ca si cum cineva ar urca pe scena sa interpreteze la perfectie ceea ce stie si apoi, gata, asta este tot, ati ascultat, putem pleca acasa. Nu este vorba de lipsa de suflet, cum am spus ca am simtit ca a fost la recitalul lui Steve Vai, este vorba de lipsa de existenta muzicala. Muzica lui Akkerman nu traieste, se pierde in spatiul dintre scena si spectatori, spargandu-se in mii de acorduri impecabil executate care se sting imediat ce ajung la urechile publicului pentru ca nu au vitalitatea necesara sa se pastreze asa.

Cat despre public, a fost cel cu care deja ne-am obisnuit in Hard Rock Cafe. Majoritatea a fost formata din cei care au venit sa si manance, nu doar la un spectacol. Unii dintre ei pareau atenti si la ce se intampla pe scena, altii stateau cu spatele si urmareau recitalul pe ecranele instalate pe pereti, lucru pe care nu-l inteleg nici in ziua de azi. Desigur, cei mai atenti trebuie sa fi fost cei de la primele mese, mese asezate chiar in fata scenei, la maximum un metru de artist. Nu stiu cum o fi sa mananci si sa bei acolo, in corzile chitarii, insa mi-am promis ca nu voi experimenta vreodata momentul. Nu-l vad util si nu vad ce mi-ar aduce. Dar, este drept, fiecare cu preferintele sale, asa ca sunt sigur ca persoanele care au preferat acele mese au fost exact cele care au avut nevoie de acea experienta. Sper sa le fi placut.

Dispunerea meselor a adus si ceva probleme pentru fotografi, carora le-a fost putin mai greu sa “traga” instantaneele de care aveau nevoie. Stand de vorba cu ei am vazut ca nu s-a plans nimeni ca n-a reusit sa-si faca treaba, asa ca sa spunem ca si asta s-a rezolvat decent. Totusi, sa tragi dintre mesele la care sunt asezati oamenii sau sa stai in genunchi in fata scenei nu este un lucru prea usor, asa ca poate data viitoare se va pastra acel spatiu liber intre scena si restul salii, util atat fotografilor cat si publicului care si-ar dori sa se manifeste in fata artistului preferat. Asa pare normal sa fie, dar Hard Rock Cafe este o franciza care a dispus intotdeauna de propriile reguli si intuim ca dispunerea existenta la Akkerman a fost in spiritul in care opereaza locatia respectiva.

Una peste alta, pentru cei impatimiti de chitara Jan Akkerman a fost debutul perfect pentru seria “Guitar Masters” pe care o deruleaza organizatorii de la Cavalleria Events. Exista multe nume pe care sunt singur ca acesta le are in vedere pentrru urmatorul concert, asa ca tot ce avem de facut este sa asteptam sa vedem cine vine la rand si care va fi locatia in care va fi organizat evenimentul respectiv.

Sau, mai bine zis, sa aflam daca Hard Rock Cafe va deveni casa “Guitar Masters” sau daca seria va fi una care va aborda si alte locatii, adunand si alte tipuri de public. Oricum, felicitarile noastre pentru initiativa, era nevoie de ea din toate punctele de vedere posibile.

BogDan

Cronica, aici.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.