in memoriam Nichita Stănescu

Era în 13 decembrie 1983 când ai plecat. Şi plecat ai rămas. Şi devii din ce în ce mai plecat din toţi, Nichita.

Să-i ierţi. Ei nu ştiu. Ei nu percep. Ei nu mai au. Ei nu se mai au. Să-i ierţi şi să-i primeşti pe toţi cu bine când vor trece pe lângă tine.

Rar mai vezi câte unul în care ai rămas, aşa, nemaipomenit de neplecat…

Eu sper doar că vor înţelege ceva din ce le spui tu mai jos.

Să te odihneşti în pace, Nichita.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.